„Și în iad, ridicîndu-și ochii săi, fiind în munci,
el a văzut pe Avraam de departe și pe Lazăr în sînul lui” (Luca 16, 23)
Sfînta Evanghelie ne îndeamnă să vorbim despre iad. Astfel, vom arăta ce este iadul, care sînt mărturiile Sfintei Scripturi și ale Sfinților Părinți despre iad și cîte sînt nesuferitele sale munci.
Mai întîi trebuie să știm că iadul este loc de chin rînduit diavolilor și celor ce le urmează lor (Matei 25, 41). Apoi să știm că în iad suferă și trupul și sufletul (Matei 5, 29; 18, 9; Marcu 9, 43). „Iadul este țara morții, împărăția diavolilor, a cărui poartă este deznădăjduirea, curte sînt legăturile; ferestre, întunericul; masă, reaua împuțiciune și miros greu; mîncarea, foamea; băutura, setea; ceasornic, plînsul; așternut, văpaia” (Ușa pocăinței, Brașov, 1812, p. 183).
Despre iad, în Sfînta și dumnezeiasca Scriptură au vorbit din cele mai vechi timpuri sfinții patriarhi și prooroci. Așa auzim pe proorocul Isaia, zicînd despre iad: Care din noi poate să îndure focul cel mistuitor, care din noi poate să stea pe jarul de veci? (Isaia 33, 14) Marele prooroc și împărat David zicea despre iad: Să vină moartea peste ei și să se coboare în iad de vii (Psalm 54, 16; 30, 17). Despre întunericul iadului zice proorocul Isaia: Întuneric și pipăire a fost deasupra peșterilor în veci. Dumnezeiescul Iov, cel mult răbdător, a proorocit despre iad, zicînd: Mă voi duce și mă voi întoarce în pămîntul întunericului și al umbrelor morții, țara de întuneric și neorînduială, unde lumina e tot una cu bezna (Iov 10, 21-22).
Înțeleptul Solomon, arătînd că întunericul pipăit ce a venit pe vremea lui Moise peste egipteni (Ieșirea 10, 22) a fost din iad, zicea așa: Noapte cu adevărat neputincioasă, care din fundurile neputinciosului iad a venit asupra a tot Egiptul. Iar Isaia proorocul zice despre întunericul iadului: Pipăi-vor ca orbii peretele și ca unii ce sînt fără de ochi vor pipăi; cădea-vor întru amiazăzi ca întru miezul nopții (Isaia 59, 10). Despre mirosul cel mare care este în iad, a zis proorocul Isaia: Ieși-va rău miros din morții lor (Isaia 34, 3). Și va fi în loc de miresme, putreziciune (Isaia 3, 24).
Despre foamea cea mare care este în iad, a arătat mai înainte David, proorocul, zicînd: Și vor flămînzi ca un cîine (Psalmi 58, 17). Și va fi poporul ca cel ce este cu totul ars de foc, și omului de fratele său nu-i va fi milă și nu se va sătura omul mîncînd cărnurile brațului său (Isaia 9, 11). Despre viermele cel neadormit al iadului a zis: Osînda celui necredincios este focul și viermele (Isus Sirah 7, 18). Despre focul și mirosul greu de iad, a zis Sfînta Scriptură: Mînia Domnului este ca o vale de pucioasă ce arde. Despre veșnicia muncilor iadului zice proorocul Ieremia: Întru pierzare în veci vei fi (Ieremia 15, 6). Despre adîncul nemăsurat al iadului, zice proorocul David: Să nu mă înghită adîncul, nici să-și închidă peste mine adîncul ușa lui (Psalm 68, 18).
