Convorbirea a unsprezecea cu Părintele Cleopa
Ce înțelegem prin energiile necreate ale lui Dumnezeu, după învățătura Bisericii Ortodoxe?
Prin cuvintele „energii necreate ale lui Dumnezeu” se înțeleg lucrările felurite ale lui Dumnezeu prin care El lucrează și a lucrat din veac la facerea și conducerea lumii văzute și a celei nevăzute. Despre aceste energii sau lucrări necreate ale lui Dumnezeu să se vadă în disputele teologice ale Sinodului VI Ecumenic din Constantinopol (681), în care se arată clar despre cele două firi și cele două voințe ale firii dumnezeiești și umane a lui Hristos. Prin aceste energii sau lucrări necreate, Dumnezeu mișcă creația Sa și Se mișcă și El însuși, rămînînd totuși nemișcat și neschimbat. Energiile necreate izvorăsc din dumnezeirea comună a celor trei ipostasuri ale Prea Sfintei Treimi. Prin energiile necreate se împărtășește omul de darul lui Dumnezeu, iar nu de ființa Sa, care rămîne pururea neatinsă de vreo zidire a Sa văzută sau nevăzută.
Ce putem spune despre energiile necreate, pe înțelesul tuturor?
Am zis că aceste energii necreate ale lui Dumnezeu, pe limba noastră românească se pot numi și lucrări ale lui Dumnezeu. Ca să înțeleagă oricine felurimea acestor energii sau lucrări necreate ale lui Dumnezeu, trebuie să știe și să înțeleagă că la Dumnezeu energiile Duhului Sfînt sînt nenumărate.
Din aceste multe energii este bine a cunoaște măcar pe unele din ele, care sînt: puterea Sa cea atotcreatoare și nemărginită (Psalm 32, 6,13); puterea Sa cea atotștiutoare (I Regi 2, 3; Iov 9, 4,12-13); puterea Sa cea atotsfințitoare (Isaia 57,15; Ieremia 1, 5; Galateni 1,12) etc.
Alta este puterea Sa cea atotvăzătoare (Psalm 32,13), alta este puterea Sa cea atotcuprinzătoare și alta este pronia Lui după cuvîntul: „Cel ce dă hrana la tot trupul…” (Psalm 135, 25). Toate aceste energii sau puteri ale lui Dumnezeu izvorăsc din ființa Sa. Prin ele Dumnezeu trimite darurile Sale cele necreate la toate zidirile care lucrează în multe feluri în toate cele văzute și nevăzute.
Cum lucrează Dumnezeu prin energiile Sale în îngeri, în natură și în oameni?
Lucrează în toată zidirea precum voiește și precum știe că este de folos. Prin dumnezeieștile energii, „pe îngeri îi face duhuri și pe slugile Sale para de foc”; planetele și întreg universul le conduce, iar pe oameni îi umple de înțelepciune, de credință și de tot felul de daruri, spre mîntuire.
Cum lucrează Dumnezeu prin energiile Sale creștini și în cei care nu sînt creștini?
La creștinii cei botezați în numele Prea Sfintei Treimi, lucrează prin darul cel felurit al Duhului Sfînt (I Corinteni 12, 4-6), iar la popoarele păgîne lucrează prin pronia, prin mila și nemărginita Sa putere și înțelegere (Romani 9, 15-16), căci Dumnezeu nu este numai al creștinilor, ci al tuturor popoarelor (Psalm 116,1-2).
Ce legătură este între energiile necreate ale lui Dumnezeu și harul Sfîntului Duh pe care-l primește creștinul la Sfîntul Botez?
Harul Prea Sfîntului Duh este una dintre energiile divine și face pe creștini prin Botez fii ai lui Dumnezeu după dar (Tit 3, 3-5; Ioan 3,1), iar harul Duhului Sfînt, după care primim înfierea cea după dar, vine la noi prin energia cea atotsfințitoare a lui Dumnezeu. Nu se trimite ființa lui Dumnezeu la om, ci harul, după cum zice dumnezeiescul părinte Ioan Gură de Aur că „Dumnezeu nu se trimite, ci harul. Nu Duhul curge din har, ci harul curge din Duh” (Vezi și Filocalia, vol. 7, București,1977, p. 218).
Cînd omul cade în păcate de moarte, se îndepărtează de la el harul Sfîntului Duh primit la Botez?
Darul Sfîntului Duh, care se trimite la Sfîntul Botez prin lucrarea lui Dumnezeu cea atotsfințitoare, lucrează în om după măsura credinței lui, fiindcă el este făgăduit de Dumnezeu celor ce vor crede în El (Isaia 44, 3; 59, 11; Iezechiel 36, 27). Darul Sfîntului Duh se dă omului care se roagă, crede în El și se pocăiește de păcatele sale (Luca 11,13; Fapte 8,15; 2, 38).
Însă darul Prea Sfîntului Duh se depărtează de om din cauza păcatelor sale grele. Dar dacă omul își cunoaște greutatea păcatelor sale și se va întoarce din toată inima cu credință tare spre Dumnezeu, atunci – prin energia lui Dumnezeu cea atotsfințitoare – iarăși va dobîndi de la Dumnezeu darul Prea Sfîntului Duh pe care l-a pierdut prin păcat. Iar de va rămîne creștinul în păcate grele și nu se va întoarce prin pocăință și fapte bune către Prea Bunul Dumnezeu, unul ca acela rămîne în osîndă și întuneric față de darul lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu nu mîntuiește cu sila pe om, căci El nu este spărgător de uși (Apocalipsa 3, 20).
Pînă la Sfîntul Grigore Palama (sec. XIV), teologul energiilor necreate, ce învățau Sfinții Părinți despre energiile divine?
Pîna la Sfîntul Grigore Palama, Sfinții Părinți cei vechi și mari luminători, ca: Sfîntul Vasile cel Mare, Sfîntul Grigore Cuvîntătorul de Dumnezeu, Sfîntul Ioan Gură de Aur, Sfîntul Atanasie cel Mare și mulți alții ziceau că energiile necreate ale lui Dumnezeu sînt lucrări și desăvîrșiri ale însușirilor Lui (vezi Dicționar de Teologie Ortodoxă, Pr. Prof. Ioan Bria, București, 1981, p.141-143).
Energiile divine lucrează taina mîntuirii în oameni prin darul Duhului Sfînt și prin darurile ce izvorăsc din El. Căci atît harul cît și darurile harului sînt energii necreate ale lui Dumnezeu. (www.crestinismortodox.ro)
