Săptămâna trecută povesteam câteva amintiri din copilăria în comunism, când am fost învățați cu toții că ocolirea legilor absurde era o condiție pentru supraviețuire. Regulile erau create de niște idioți ideologizați, care nici măcar nu le aplicau pentru ei înșiși (magazinele speciale pentru nomenclaturiști reprezentau exhibarea falimentului moral al acelui regim al egalității).
Am fost deci învățați că e legitim să ocolești legea. Ce a lăsat această logică absurdă în noi? Cred că ne bântuie un fel de spirit haiducesc: acele legi erau greșite și trebuia să le ocolim, deci orice lege este greșită și dacă ești deștept o ocolești.
Nu am avut un moment zero în care să ne punem de acord: gata, s-a terminat, acum noi votăm legile, prin reprezentanții noștri. Poate că unele legi sunt greșite, dar Legea în sine este o realitate dezirabilă pentru a putea trăi în societate. De pildă, legile pentru calitatea în construcții. Cred că putem fi de acord cu toții că statul trebuie să impună niște standarde, pentru ca următorul cutremur să nu facă ”curățenie” în orașe. Cu toate acestea, aud cazuri incredibile privind modul în care se dau autorizațiile de construcție (riscăm că pățim ca în Turcia, unde la cutremurul trecut s-au dărâmat mai ales clădiri noi, construite la ultimul boom imobiliar și autorizate prin șpagă).
Acest reflex haiducesc ne bântuie în feluri nebănuite. Ați observat cum se spune în România atunci când dai șpagă? Se spune ”am dat dreptu`”. Am dat dreptu` la agent și nu mi-a luat permisul de conducere. Am dat dreptu` la primărie și nu a mai venit să se uite cum am dărâmat peretele din apartament. Am dat dreptu` la minister și am câștigat licitația. Alintăm mita spunându-i „dreptu`”. Șpaga devine normă legitimă.
Atunci când fiecare caută moduri de a corupe sau de a se lăsa corupt, cei care vor să lupte cu corupția devin băieții răi. Procurorii DNA sunt în acest moment băieții răi care vor să ne aresteze pentru că dăm și luăm „dreptu”. De aici o solidarizare bizară cu corupții. Când Remeș a fost prins cu caltaboșii (plus o promisiune pentru un Audi, de care presa uită în mod bizar când relatează cazul), am discutat foarte mult despre cum a ajuns filmul la TVR. E ca în bancul acela în care Bush spune că au murit 1000 de arabi și un biclist, iar un ziarist întreabă ”Dar, de ce un biciclist?”. Cam așa în cazul Remeș. Noutatea era filmul de la TVR, nu faptul că un ministru a luat șpagă. Procurorul e băiatul rău bănuit că a dat filmul la presă, ministrul care lua șpagă își primise doar dreptu`, de ce ne mirăm?
Astfel, nu corupția în sine este subiect public, ci doar interesele ascunse în spatele anticorupției. Premiza cu totul deprimantă este că toți fură, deci trebuie că cei cercetați au ceva special de sunt în această situație. Nici măcar nu ne interesează probele aduse de procurori împotriva lui X, ci ne așteptăm ca procurorii să ne explice ce le-a venit de ce s-au apucat să-l aresteze doar pe X.
Adrian Năstase a devenit și el un fel de haiduc. Oli Rehn spune ceva despre dosarul lui Năstase. Ce răspunde fostul premier? Se apără și spune că nu e adevărat că a luat șpagă? Încearcă să înlăture suspiciunile? Declară că s-a pus la dispoziția justiției (nu s-a pus, a ocolit instanța folosind Parlamentul pentru asta)? Nu, ca un adevărat haiduc român, Năstase ripostează cu ceva de genul: băi, Rehn, tu vorbești, care ești din Finlanda, țară care s-a opus intrării României în UE?! Adică, cine ești tu, să mă întrebi pe mine?! Iar publicul aplaudă la comentariile din josul articolului: bravo, domnu` Năstase, le-ați spus-o, dom`le! Ne-ați făcut mândri că suntem români.
Ca să închidem cercul: spuneam mai sus despre autorizațiile de construcție. Năstase este acuzat că a pus-o în funcție pe șefa Inspectoratului pentru Construcții contra șpagă. Mă gândesc că doamna respectivă venea în funcție decisă să recupereze banii. Cum își recupera banii? Dând autorizații de construcție pe criterii tehnice serioase? Cred că știm cu toții că nu. E vorba, evident, de un sistem de distribuire a șpăgii în sus, în ordine ierarhică. La următorul cutremur cine va fi de vină? Cei care au dat autorizații pe șpagă și șefii lor care i-au pus în funcții pe șpagă? Puțin probabil că vom discuta despre așa ceva. Probabil că Oli Rehn și finlandezii.
