Despre credința, nădejdea și dragostea sfinților

Sfânta Mare Muceniță Marina.
Mai demult a trăit această sfântă, fiind fiica unui închinător la idoli pe nume Edidie. Murind mama sa, a fost încredințată altei femei să o crească. La vârsta de doisprezece ani, Marina a auzit de Hristos și s-a rugat de oamenii din satul ei să o învețe și pe ea credința creștinilor. Aceștia au învățat-o, iar Marina a început să se roage și să crească în înțelepciune.
La vârsta de cincisprezece ani, ea a fost pârâtă conducătorului cetății de lângă satul ei, că nu se închină la idoli. Pe vremea aceea, orice om care nu aducea jertfe idolilor, era ucis. Marina a fost mai întâi închisă în temniță. Apoi a fost scoasă și judecată. Dar conducătorul cetății, văzând că Marina era foarte frumoasă, s-a îndrăgostit de ea și a vrut să o ia de soție, cu condiția să se lepede de Hristos.
Marina nu a vrut un asemenea lucru. De aceea, a fost bătută cu toiege până a însângerat pământul; apoi a fost zgâriată cu obiecte ascuțite pe tot trupul, a fost arsă cu făclii și aruncată cu capul într-un vas plin cu apă. Dar Marina a rămas tare în credința în Hristos și a ieșit nevătămată din toate aceste încercări. Prin credința ei, mulți care au văzut ce a pătimit ea au crezut în Hristos, și de aceea acestora li s-au tăiat capetele. Atunci, mâniindu-se conducătorul, a poruncit să i se taie și Marinei capul. Și așa a intrat Mucenița Marina în împărăția cerurilor. (după Proloage, la „luna iulie în 17 zile”)
Sfântul Ioan din Kronștadt ne învață:
„Sus să avem inimile!”- așa ne cheamă preotul în timpul Sfintei Liturghii, înainte de sfințirea pâinii și a vinului în Trupul și în Sângele Domnului. Iar credincioșii răspund: „Avem către Domnul!” Ce înseamnă aceasta? Că nu suntem mereu sinceri. Inimile celor mai multor oameni sunt îndreptate spre pământ, prin multe griji. Nu este ușor ca inima să se înalțe la Domnul. Pentru aceasta, creștinul trebuie să-L iubească pe Dumnezeu, să se gândească mereu la învățătura Sa, să prețuiască purtarea de grijă a lui Dumnezeu, și să fie pe pământ un cetățean al cerului.
Noi însă venim la Biserică distrați, apăsați de diferite pofte ale vieții, care ne țin legați de pământ. Prin îndemnul „Sus să avem inimile!” ni se cere să avem deplină credință și nădejde în Mântuitorul și în Preacurata Sa Maică, nu numai pe moment, ci în toate împrejurările vieții; și să avem ură față de păcat și inimă curată, plină de iubire.
Minunea crinilor
Minunile care s-au făcut și se fac și astăzi ne întăresc în credință.
Iată o minune legată de flori: Crinii
Credincioșii obișnuiesc ca la icoanele sfinților la care se roagă sau pe care îi sărbătoresc să aducă flori. Uneori, harul lui Dumnezeu cade asupra florilor, arătând în ochii celor prezenți la sărbători vreo minune încântătoare.
Iată ce se petrece în Kefallonia, la biserica numită „Maica Domnului cu crinii”. La sărbătoarea Buneivestiri (25 martie) se așează în fața icoanei Maicii Domnului o vază cu crini, care după câteva ore se veștejesc. Însă nu sunt aruncați după aceea. Ei rămân ofiliți în vază, până când vine sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august), când, în mod miraculos, tulpinile crinilor uscați înverzesc și înfloresc crinii, cu toate că partea de jos a rămurelei rămâne uscată.
Asemenea minuni se întâmplă în multe biserici. Iată cum florile ne pot întări în credință! (după „Minunea credinței”, Arhimandrit Daniil Gouvalis)
Sfântul Nicodim ne propune să ne cercetăm cum cinstim virtuțile credinței, nădejdii și dragostei.
Să ne cercetăm împreună cu Nicodim Aghioritul:
– Cum privești sfânta credință pe care Dumnezeu ți-a dăruit-o la Botez, când tu erai abia un prunc? Gândește-te că sunt popoare întregi care nu se nasc în credința cea adevărată (ortodoxă), cum te-ai născut tu.
– De ce să te îndoiești vreun minut de această credință? Hristos Însuși a propovăduit-o, ca și sfinții Săi. Ea a fost întărită de minunile care s-au făcut și se fac, dar și de proorocii care au vestit această credință, ca și de mucenicii care au răbdat chinuri pentru credință, nădejde și dragostea lui Dumnezeu. Faptul că credința creștină s-a păstrat neîntrerupt de la Hristos, chiar dacă au apărut erezii, profeții mincinoase, secte etc., e o altă dovadă a adevărului ei.
– Folosești toate mijloacele pentru a-ți întări credința? Iată câteva dintre ele: rugăciunea; simplitatea în credință, fără iscodiri nefolositoare; meditarea la frumusețea creștinismului față de celelalte religii; faptele bune.
– Ori credința ta se ascunde la vreme de încercare? Tocmai când ești la necaz să ai mai multă încredere în Dumnezeu, Care tot ceea ce face sau îngăduie să se facă e drept, folositor și bun.
– Cercetează-ți și nădejdea. Vezi dacă la necaz nădăjduiești în puterea lui Dumnezeu sau nu. „Cheamă-Mă în ziua necazului tău și te voi ajuta, și Mă vei slăvi” (Psalm 49, 16) Vezi dacă aștepți fericirea veșnică încă de acum, ca și cum ar fi aici. Vezi dacă nu cumva amâni pocăința, nădăjduind greșit că Dumnezeu îți va da timp de pocăință mai târziu! Sau vezi să nu neglijezi faptele bune cu care să însoțești nădejdea, care altfel e mincinoasă! Ia exemplul agricultorului, care mai întâi muncește din greu ogorul, și abia apoi are nădejde că va recolta ceva.
– Nu uita să te cercetezi cum stai în fața lui Dumnezeu cu dragostea, care e împărăteasa tuturor virtuților. Cu dragostea ta se cade să iubești pe Dumnezeu mai presus de orice bun, căci El este mai bun, mai frumos, mai adevărat decât oricine și orice. Și dragostea, ca și nădejdea și credința, se verifică tot la necaz: vezi dacă atunci ești răbdător și mulțumitor, și vezi dacă nu cumva te lași atras în păcate la vreme de ispită. Cercetează dacă îți faci timp să-ți amintești de binefacerile pe care ți le-a făcut Dumnezeu. Vezi dacă îți amintești de păcatele săvârșite, de care trebuie să fugi, pentru că orice păcat e împotriva dragostei creștine.
– Cercetează dacă folosești mijloacele pentru a câștiga dragostea lui Dumnezeu: rugăciunea, gândul la desăvârșirea lui Dumnezeu și la binefacerile Lui față de tine.
(după „Deprinderi duhovnicești”, Nicodim Aghioritul, sursa: http://mirelasova.over-blog.com/article-24269078.html)