1. Ce este conștiința morală?
Conștiința morală este glasul lui Dumnezeu în sufletul credinciosului, glas care-l îndeamnă la împlinirea legii morale. Glasul acesta îl poate cunoaște fiecare, căci după credința noastră conștiința s-a născut deodată cu omul. Ea este de obîrșie dumnezeiască. Sfîntul Ioan Gură de Aur spune: „Cînd Dumnezeu l-a făcut pe om, a sădit în fiecare judecată nemincinoasă a binelui și a răului, adică regula conștiinței” 622 (Sfîntul Ioan Gură de Aur, Expunere la Psalmul 147, 3, Migne, P. G., vol. LV, col. 482).
2. La ce-i slujește omului conștiința?
Conștiința slujește drept călăuză la împlinirea legii. Ea este judecătorul neadormit și aspru, care nu se poate cumpăra cu nimic și care se pronunță asupra fiecărei fapte, arătînd dacă aceasta este bună sau rea și deci dacă trebuie săvîrșită sau nu. Ea își ridică glasul atît înainte de săvîrșirea unei fapte, cît și după săvîrșirea ei. Înainte de săvîrșirea unei fapte, conștiința spune dacă fapta este bună sau rea și ne sfătuiește să o împlinim sau nu. După săvîrșirea faptei, tot ea ne judecă. Dacă am ascultat de glasul ei, dacă ne-am împlinit datoria și ne-am ferit de fapte rele, atunci conștiința ne răsplătește cu bucurie, mulțumire și liniște sufletească. Iar dacă n-am ascultat de glasul conștiinței și am săvîrșit fapte rele, atunci ea ne pedepsește cu aspre mustrări; simți, adică, neliniște și apăsare în suflet. De aceea, creștinul trebuie să asculte totdeauna de glasul conștiinței sale. Orice lucrare potrivnica conștiinței este rea și aduce pedeapsa, precum citim în Sfînta Scriptură: „Tot ce nu este din credință” (adică din convingere intimă), „este păcat” (Rom. 14, 23).
3. Găsim în Sfînta Scriptură pilde despre lucrarea conștiinței?
Da. Iată cîteva: Conștiința îi mustră pe protopărinții Adam și Eva după ce au călcat porunca dumnezeiască (Fac. 3, 10); ea îl urmărește pe Cain, care nu-și mai găsește liniște pentru uciderea fratelui său Abel (Fac. 4, 13); ea oprește pe frații lui Iosif de a-i ridica acestuia viața (Fac. 37, 26); ea aduce căință lui David pentru fărădelegile sale și rămîne statornică în inima lui Iov, care primește cu răbdare toate loviturile vieții (Iov 1, 21); ea rușinează pe acuzatorii femeii păcătoase (Ioan 8, 9); ea naște căința în inima fiului risipitor (Luca 15, 18) și în inima lui Iuda, vînzătorul Mîntuitorului (Matei 27, 3-4).
4. Poate conștiința să dispară vreodată din sufletul omului?
Niciodată. Ea poate să fie adormită prin nepăsarea omului față de datoriile sale, poate să fie întunecată printr-o viață de păcat, dar nu poate să fie nimicită niciodată, fiindcă ea este de la Dumnezeu. Nici cei mai mari făcători de rele nu pot înăbuși în ei, cu totul, glasul conștiinței. Ea îi urmărește mereu cu mustrările ei, încît mulți ajung la deznădăjduire și-și curmă singuri firul vieții, ca Iuda.
5. Ce datorie avem față de conștiința noastră?
Avem datoria de a o păstra totdeauna curată și de a o ține în stare trează prin rugăciune, post, împărtășirea cu Sfintele Taine și prin cunoașterea tot mai temeinică a învățăturii creștine. Căci conștiința morală ne îndeamnă la făptuirea binelui, dreptății și dragostei creștine, adică la împlinirea legii morale.
6. Stă în puterea credinciosului să împlinească îndemnurile conștiinței? Se poate hotări el, cînd voiește, spre fapta bună sau spre fapta rea?
Da. Credinciosul poate aceasta, fiindcă are voie liberă.
7. Ce este voia liberă a omului?
Voia libera este puterea sufletească pe care o are omul chiar de la creare și prin care el se poate hotărî fără nici o silă pentru o faptă sau pentru alta. În temeiul acestei puteri, fiecare om este, el singur și nu altcineva, săvîrșitorul și stăpînul faptelor sale. Voia liberă este singurul dar asupra căruia omul are stăpînire deplină.
După învățătura Sfintei noastre Biserici, în starea originară voia omului era înclinată spre binele moral; prin păcatul strămoșesc ea s-a înclinat mai mult spre rău, însă fără să-și piardă cu totul înclinarea spre bine. Prin jertfa Domnului nostru Iisus Hristos pe Cruce, i se dă credinciosului un ajutor suprafiresc, adică harul dumnezeiesc, pentru ca să poată învinge înclinarea spre rău și să poată împlini binele moral. (www.crestinis-ortodox.ro)
