Despre cerberi și old boys

Există cerberi mitologici și mitici. Deși la prima citire înseamnă același lucru, dacă umblăm la accent ajungem la epitetul atît de drag suporterilor timișoreni, folosit cu sens peiorativ. Așadar, cerberii mitologici aveau trei capete și păzeau poarta infernului, în timp ce cerberii mitìci ar trebui să păzească porțile echipelor bucureștene și în loc de trei capete să aibă trei mîini. De fapt ei sunt niște bieți muritori ca noi toți, cu două mîini, numai că ambele sunt stîngi. Și măcar de-ar fi stîngaci de fel…
Privind meciul de duminică seara am realizat că stăm foarte rău stăm la capitolul ultimului apărător, dacă au ajuns doi portari bieloruși de valoare așa incertă titulari la Steaua și Dinamo. Hamutovski are pe conștiință golul egalizator, apoi a mai contabilizat o minge scăpată în bară și două degajări la adversar în treimea proprie. Se vede treaba că nu degeaba Zenga, unul dintre cei mai mari portari ai lumii la vremea sa, a spus “basta” la un moment dat! De partea cealaltă, pe Gaev parcă îl curenta mingea, avînd nevoie mai mereu de mișcări suplimentare pentru a o potoli, ca să nu mai spunem că la golul marcat de Dică pur și simplu s-a așezat inestetic în fund!
Poate nemeritat, derby-ul bucureștean a eclipsat un alt derby, CFR Cluj-Poli Timișoara. Dorinel Munteanu este ca vinul, probabil că în campionatul nostru ar putea juca pînă la 50 de ani, vîrsta la care Sir Stanley Matthews, legendarul internațional englez, evolua încă în prima ligă. E drept, era perioada valsului în fotbal. Și în prezent în campionate mai pricopsite mai există veterani, cu vîrste ceva mai rezonabile totuși: Sheringham, Maldini, Costacurta, Sensini. Să nu-l uităm nici pe Craioveanu, cu patru luni mai “bătrîn” decît Dorinel. Cinste lor, totuși nici unul dintre aceștia nu mai joacă pentru echipele naționale…