Ziua întîi a creației a fost Duminică, căci atunci a zis Dumnezeu „să fie lumină” (Facerea l, 3). De aceea El a înviat tot duminică, căci prin înviere a înnoit lumina cea dintîi. Lumina cea dintîi a fost creată, iar nu necreată. Ea nu izvora din energiile necreate ale Duhului Sfînt. Era o lumină cerească a cărei origine omul nu poate să o știe. De asemenea, nici despre primele trei zile ale creației nimeni nu știe lungimea lor, că încă nu era soare care să răsară și să apună. Soarele este numit de Sfîntul Vasile cel Mare „căruța luminii”, spunînd că Dumnezeu a pus în soare numai puțin din lumina creată în ziua cea dintîi și a rînduit ca soarele să lumineze pămîntul „ca o lampă”, adică munții, codrii, cîmpiile, rîurile și mările, care împlinesc porunca cea dintîi, mereu curg și se adună la un loc. Toate legile puse de Dumnezeu în univers, după care se conduce întreaga creație, se numesc de Sfinții Părinți „temeliile lumii” și cine cugetă la ele se întărește în credință și laudă cu mai multă tărie pe Ziditorul a toate, împlinind cuvîntul proorocului David care zice: „Cine va vorbi despre puterile Domnului, auzite va face toate laudele Lui” (Psalm 105, 2). Legile universului nu se schimbă niciodată pentru că sînt „temelii” ale întregii zidiri. Iar cînd auzim pe Sfîntul Apostol și Evanghelist Ioan, zicînd: „Tatăl Meu lucrează și Eu lucrez” , să înțelegem că Tatăl lucrează prin legile creației și ale vieții; iar Fiul lucrează prin pronie, adică prin păzirea legilor universului, care formează temeliile lumii văzute.
Frumusețea zidirilor create de Dumnezeu este așa de minunată, încît și îngerii din cer se uimesc de armonia lor, după cum spune Iov: „cînd
s-au creat stelele, lăudatu-M-au cu glas mare toți îngerii Mei” (Iov 38, 7). Armonia și frumusețea zidirilor au uimit pe sfinți, pe filosofii, pe înțelepți, pe poeți, pe artiști, pe creștini și chiar pe păgîni, înălțîndu-i cu mintea la Creatorul a toate, Dumnezeu. Prin cugetarea la zidiri mulți au cunoscut pe Dumnezeu, au sporit în rugăciune, au înălțat imne de laudă Ziditorului și au ajuns chiar la rugăciunea cea mai înaltă a minții și a inimii. De aceea, spun Sfinții Părinți, ne este de mare folos să cugetăm la zidirile lui Dumnezeu, pentru a-L cunoaște și iubi mai mult pe Dumnezeu.
