Despre ce vorbim?

Aseară s-a jucat meciul Steaua – Gorica al cărui scor, la ora când scriu, nu am cum să-l cunosc și tocmai de aceea îmi permit să fac niscai speculații, pornind de la declarațiile lui Olăroiu făcute alaltăieri. Spunea Oli că „slovenii sunt imprevizibili”, că „e normal ca ei să spere”, că „va trebui să fim atenți” și că „problema noastră e concentrarea”. Precum și multe alte gogomănii și platitudini, încât te întrebi dacă nu cumva în aerul din Ghencea o fi plutind ceva care transformă deșteptul în prost și Olăroiul în Halagian. Ce înseamnă că ăia sunt imprevizibili? Poate doar că nici Mama Omida, și nici măcar Silviu Brucan (mai trăiește, da?, atunci multă sănătate și viață lungă cât să apuce să vadă că au trecut cei 20 de ani – cât mai e până în 2009? – și că, în ciuda optimismului său exagerat, nu s-a întâmplat nimic) n-ar putea să prevadă dacă Steaua le dă 4 sa 7 sau doar 3, în ideea că nu aleargă ca turbații pe canicula asta și că mai rulează și niscai rezerve. Pe Gorica, o echipă cu pretenții de Liga Campionilor și cu aspirații către trofeu, ar trebui să o bată la scor chiar cu Ochiroșii, ba și cu ochii roșii de băutură și de nesomn! Dragă Oli, ai dreptate doar în chestiunea cu „e normal ca ei să spere”. Mai rămâne să aflăm de ce. Mă gândeam că băiatul ăla de 32 de ani speră zi și noapte că o să joace până la 33!… ori până când le-o scoate Domnul în cale alți fraieri ca gălățenii cărora le-a tras-o când avea doar 27! Mai poate spera (că speranța, se știe, moare ultima) ca ochiul versat al vreunui traficant de carne (în cazul lui, încă) vie de fotbalist, vreun Becalian, vreun Popescu, îl va observa din tribune și-l va recomanda cu căldură Institutului de Geriatrie Dinamo. Cât privește problema „concentrării”, asta chiar că există, că de când armata nu mai e obligatorie probabil că nu se mai fac nici celebrele concentrări. Aaa, concentrarea în joc!? Care joc? Ăsta cu Gorica pe care am desfigurat-o la ea acasă? Pe care dacă n-o bat ai noștri, chiar cu ochii roșii, are grijă să se bată ea singură? Noi despre ce vorbim, Oli? Despre jocul avântat al unei viitoare campioane a Europei sau despre tacticile căcănărești, „la mica ciupeală”, care ne-am făcut de panaramă ani de-a rândul?