Despre calendarul ortodox

În fiecare an, noi, creștinii, primim din partea Bisericii calendarul ortodox. Îl primim cu evlavie și credință și îl așezăm la loc de cinste în casa noastră, dar și în inima noastră. În calendarul ortodox sunt însemnate numele sfinților și ale praznicelor de peste an, precum și multe alte informații liturgice care privesc viața credincioșilor.
Cine nu își amintește emoția cu care părinții și bunicii noștri așezau la loc de cinste în casă, lângă icoana sfântului protector al casei, calendarul și însemnările de peste an, prin care nădăjduiau din nou în mila lui Dumnezeu și chemau ajutorul Lui pentru anul care va urma? Dar nu numai atât, ci ne amintim și bucuria cu care ei însemnau în sufletele lor momentele importante din cursul anului care va urma: începutul Postului Mare, ziua pomenirii celor adormiți, data Sfintelor Paști și a celorlalte sărbători, precum și alte momente din viața lor familială: ziua nașterii, praznicul casei, ziua în care s-au cununat sau ziua în care cei dragi ai lor au plecat la Dumnezeu.
Calendarul bisericesc este un reper important al vieții noastre creștinești fiindcă el ne arată că timpul nostru începe cu Dumnezeu și toate cele din viața noastră se rânduiesc potrivit Lui, Dătătorul vieții și Mântuitorul nostru. Creștinul ortodox sădește permanent în firea lui simțământul că orice lucru început cu Dumnezeu își aduce roadele lui la bună vreme și sunt binecuvântate. Așadar, creștinul ortodox are întotdeauna pe Dumnezeu înaintea lui și pe sfinții Săi. Icoana și calendarul ortodox se află în aceeași menire în viața creștinului care cheamă pe sfinții Bisericii în ajutor și îi cinstește la vremea pomenirii lor, ceea ce îl arată pe creștin că este fiu al Bisericii și mădular viu al Trupului tainic al Domnului.
Ce este calendarul bisericesc și care este originea lui?
Plecând de la ceea ce noi cunoaștem astăzi în general despre calendar, calendarul bisericesc este nu numai un sistem de măsurare a timpului, de împărțire a lui în perioadele binecunoscute: zile, săptămâni, luni, ani, ci și un mijloc de orientare a credincioșilor și a întregii Biserici în viața duhovnicească.
Numele de calendar vine de la cuvântul latinesc kalendae, prin care romanii numeau întotdeauna prima zi a fiecărei luni, zi în care toți cetățenii unei cetăți erau chemați (de la καλῶ, în lb. greacă, a chema) în adunarea publică pentru a li se transmite, prin viu grai, lucruri de interes public. Încă de la început, împărțirea timpului s-a făcut după momentele cele mai importante care marchează trecerea lui. Așa se face că primele calendare, întocmite mai ales în Egiptul antic, s-au întocmit după mersul aparent al Soarelui și s-au numit calendare solare. Până astăzi, unitatea de bază a unui calendar este ziua, adică alternanța dintre lumină și întuneric, ceea ce în limbaj științific denumește mișcarea de rotație a Pământului în jurul axei sale. Cum Pământul are și o mișcare în jurul Soarelui, durata acestei mișcări în jurul Soarelui este denumită an. Așadar, anul, din punct de vedere astronomic, însumează durata unei rotații complete a Pământului în jurul Soarelui, adică 365 de zile, 5 ore și 48 de minute și aproape 46 de secunde. Spre deosebire de anul astronomic, anul calendaristic cuprinde 365 de zile, iar din patru în patru ani, se adaugă la acestea încă a o zi, devenind an bisect, adică un an cu 366 de zile.
Calendarul bisericesc urmează așadar îndeaproape calendarului astronomic sau civil și cuprinde 365 de zile, împărțite în săptămâni și luni, iar la fiecare patru ani se adaugă o zi lunii februarie. Spre deosebire de calendarul civil, calendarul bisericesc cuprinde numele sfinților sau ale sărbătorilor bisericești pentru fiecare zi din an, precum și perioadele specifice anului bisericesc, și anume: perioada Triodului, perioada Penticostarului și perioada Octoihului. Perioada Triodului reprezintă timpul pregătirii creștinilor pentru praznicul Învierii Domnului Hristos și cuprinde îndeosebi timpul Postului Mare, perioada Penticostarului este perioada de bucurie și cinstire a praznicului Sfintelor Paști și se încheie cu prima Duminică după praznicul Pogorârii Sfântului Duh, iar perioada Octoihului își are începutul de la prima duminică după praznicul Pogorârii Duhului Sfânt și durează până la începutul perioadei Triodului din anul următor.
Originea calendarului bisericesc trebuie căutată în vechea Tradiție a Bisericii, încă din primele veacuri, care însuma forme primare ale cultului martirilor și pomenirea lor, a vieții și a martiriului lor. Treptat, cultul sfinților și cel dedicat marilor sărbători creștine se generalizează și devine prezent în întreaga Biserică. Astfel, Biserica este înțeleasă ca instituție divino-umană pentru care timpul este nu numai succesiunea ireversibilă a unităților de timp: zi, lună, an, dar și întregul, unitatea tuturor în Dumnezeu, Cel care le-a zidit pe toate.
Ce cuprinde calendarul ortodox?
Observăm cu ușurință că unele dintre aceste nume sunt scrise cu culoare roșie, altele cu culoare albastră, iar altele cu culoare neagră.
Numele sfinților și praznicele însemnate cu culoare roșie reprezintă zilele în care sunt pomeniți sfinții sau sărbătorile cu cea mai mare importanță liturgică. Credincioșii cunosc faptul că în aceste zile au datoria să se pregătească și să participe la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. De asemenea, în aceste zile este rânduit ca fiecare credincios să înceteze lucrul mâinilor lui și să se dedice sporului vieții lui duhovnicești sau spirituale prin: participarea la sfintele slujbe, fapte bune, acțiuni caritabile, fie sub îndrumarea preotului, fie din proprie inițiativă.
Numele sfinților însemnate cu culoare albastră reprezintă în general sfinți români canonizați de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și sunt prăznuiți, de asemenea, cu mare cinste în Biserica noastră. Ei sunt prăznuiți prin rânduiala liturgică dedicată vieții și sfințeniei lor, iar credincioșii sunt chemați să le cunoască viața, să le cinstească ziua de pomenire prin participarea la Sfânta Liturghie și să le urmeze exemplul.
În sfârșit, zilele de pomenire de peste săptămână scrise cu culoare neagră reprezintă numele sfinților păstrate în Sinaxarul Bisericii, sfinți care au trăit de-a lungul timpului și pe care Biserica îi pomenește și îi cinstește în rânduiala liturgică. Toți sfinții pomeniți în calendarul ortodox arată continuitatea vieții bisericești de-a lungul timpului și sunt mărturia vie că Dumnezeu a păstrat neclintită temelia Adevărului credinței noastre. Biserica îi pomenește pe sfinți pentru că ei sunt permanent rugători și mijlocitori pentru noi înaintea lui Dumnezeu.
Pe lângă acestea, calendarul ortodox mai cuprinde și alte date liturgice, cum sunt: zile de post și posturi de peste an, zile aliturgice (adică zile în care nu se săvârșește Sfânta Liturghie), zile în care nu se săvârșesc parastase, zile în care nu se săvârșesc cununii sau zile în care sunt rânduite sărbători bisericești naționale.
Zilele de post sunt rânduite în perioadele de post de peste an, la anumite sărbători, precum și miercurile și vinerile de peste an, în afară de cele cu dezlegare, însemnate cu cuvântul harți. În zilele însemnate cu harți se face dezlegare la produsele de carne, lactate și ouă. Anumite zile de post de peste an sunt însemnate cu cuvintele Dezlegare la pește, iar în aceste zile se face dezlegare numai la produsele din pește.
Zilele aliturgice sunt acele zile în care nu se săvârșește Sfânta Liturghie, întrucât au o semnificație liturgică aparte. Un exemplu îl constituie Vinerea Mare din Săptămâna Sfintelor Patimi, atunci când Biserica face pomenirea Răstignirii Mântuitorului Hristos și punerea Sa în mormânt.
Zilele în care nu se săvârșesc parastase sunt acele zile dedicate praznicului Învierii Mântuitorului Hristos, adică Sfintele Paști, în Săptămâna Luminată, toate zilele de duminică de peste an, în perioada de la Crăciun până la Bobotează, precum și la praznicele împărătești, cu excepția praznicului Înălțării Domnului, când se face pomenirea specială a eroilor. Motivul pentru care nu se săvârșesc parastase este faptul că, în aceste zile sau perioade, primordiale sunt bucuria praznicului și însemnătatea lui din punct de vedere duhovnicesc.
Zilele în care nu se săvârșesc nunți sunt toate zilele de post și perioadele de post de peste an. La acestea se adaugă zilele de ajun și zilele praznicelor împărătești, precum și perioada de la Crăciun la Bobotează. Motivul pentru care nu se săvârșesc nunți în aceste zile sau perioade este lesne de înțeles. Zilele de post sunt dedicate rugăciunii și abstinenței, lucrării tuturor virtuților, ceea ce este în contrast cu bucuria specifică momentului unei nunți. De asemenea, zilele praznicelor împărătești sunt dedicate în întregime importanței mântuitoare a acestora și nu pot fi înlocuite de bucuria nunții. Tinerii sunt sfătuiți de Biserică să aleagă cu grijă ziua săvârșirii acestei mari Sfinte Taine și să se pregătească trupește și sufletește pentru primirea ei.
Sărbătorile bisericești naționale sunt dedicate unor evenimente deosebit de importante din istoria poporului român și ele consfințesc unitatea de credință și de neam a tuturor românilor.
Calendarul bisericesc cuprinde aceste sărbători în spiritul celorlalte sărbători religioase pe care Biserica le consfințește prin chemarea la unitate în credință și în dreapta mărturisire a credinței.
De asemenea, calendarul creștin ortodox cuprinde lista zilelor sau datelor importante, precum și cea a zilelor sau sărbătorilor legale în care nu se lucrează, așa cum sunt ele decretate de autoritatea civilă.
(Pr. Conf. Dr. Adrian Ivan, Ziarul Lumina)