În ultima bucată de vreme, vicepreședintele Consiliului Județean Suceava Vasile Ilie și subprefectul Angela Zarojanu n-au ratat nici o manifestare culturală. Normal că, în această perioadă, din șiragul manifestărilor nu puteau lipsi cele dedicate lui Mihai Eminescu. Luceafărul administrației județene, Vasile Ilie, și subprefecta nepereche, Angela Zarojanu, au fost prezenți cam peste tot unde s-a vorbit despre opera și viața lui Mihai Eminescu și s-au depus coroane de flori. Și pentru a vedea că domnul Ilie chiar și-a luat în serios rolul de om care iubește cultura și-i este mereu aproape acesteia, aflați că domnia sa se interesează și de soarta căminelor culturale.
În cadrul unei întâlniri cu primarii din județul Suceava care a avut loc, de curând, la Palatul Administrativ, domnul Ilie le-a spus prim-aleșilor ce înseamnă căminul cultural: „un barometru pentru coeziunea comunității sătești”. Și primarii știau că, de fapt, acesta, căminul cultural adică, reprezintă o clădire mâncată de igrasie care stă să se dărâme și locul în care, din când în când, fiii satului se adună de pe ulițele localității ori de prin străinătățuri pentru a se îmbăta, pentru a le lua pe fete la fugărit și pentru a încinge niște bătăi de neuitat. Sau locul în care, uneori, se mănâncă sarmale din farfurii din plastic și se bea rachiu de sfeclă din pahare din același plastic cu prilejul nunților la sfârșitul cărora mirele pleacă și bătut și cu banii luați.
Revenind, vicepreședintele Consiliului Județean Suceava le-a mai spus primarilor că se gândește foarte serios să schimbe numele căminelor culturale în case de cultură fiindcă, atenție, termenul „casă” este mai aproape de sufletul gospodarului de la noi din zonă decât cel de „cămin”. Eu cred că mai aproape și mai aproape de sufletul gospodarului este termenul „gospodărie”, așa că mai indicat ar fi să vorbim despre gospodăriile culturale.
Apoi, se știe că gospodăria fără găini și fără porci e ca nunta fără bătaie, iar la căminul cultural, viitoarea gospodărie culturală, la petreceri participă tot felul de domnițe care se împiedică fix ca niște găini la vederea mașinilor trase în față și la lanțurile pe care băieții și le-au tras la gât, și că de la acestea nu pot lipsi flăcăii care se îmbată ca porcii și fac scandal.
Dacă Vasile Ilie tot a început cu schimbările pe partea care ține de datini, tradiții și obiceiuri, ar fi bine dacă acesta ar lămuri și problema căciulilor cu care de veacuri stăm pe frunte în curbura arcului Carpați și-n toate curbele de pe șoseaua pe care flăcăii vin la balul sau la discoteca organizată la căminul cultural, viitoarea gospodărie culturală. Adică, să nu se mai folosească termenul de „brumărie”, pentru că frig este vreo 5 luni pe an și nu doar în noiembrie, cunoscută și ca luna lui Brumar, și să se spună direct căciulă de miel.
