Acuma oleacă de timp, după un articol publicat la rubrica de față despre Fenechiu și șeful său Crin, un cititor scria că a observat mai de mult cât sunt de bou. După alt articol, legat de un istoric spălător de jeg al osemintelor lui Zelea-Codreanu, altul scria că sunt bolnav psihic, cu personalitate de „tip schizoid”. Iar alții la fel, cântau la aceeași strună.
Nu e un secret că instituții publice, servicii secrete și partide politice plătesc oameni ca să urmărească presa și să reacționeze. Ale lor sunt comentariile, în general. Omul de rând e cuminte: respectă o idee, chiar dacă nu e de acord cu ea, și-ncearcă să și-o contureze pe a lui.
Dar să vedem dacă sunt într-adevăr cum mă descriu inșii respectivi. Am dat ca sigură arestarea lui Gigi Becali și am explicat-o logic, ca la tablă, bazându-mă pe un interviu luat fostului său body-guard Zmărăndescu în Evenimentul Zilei. Prin caftangiul respectiv, lui Becali i se transmitea un ultim avertisment, de care el n-a ținut cont, pentru că e cum e. A fost apoi Becali arestat sau nu?
Am scris că istoricul Buzatu va muri curând înecat în propria otravă, fiindcă a încerca să-l reabilitezi pe un mitocan al istoriei cum e Zelea-Codreanu e o crimă. A plecat Buzatu să joace table și popa-prostu în iad cu idolul său legionar, posesor al unei personalități de tip schizoid, sau nu? Și apropo de Zelea-Codreanu, A.C. Cuza, profesorul Nicolae Paulescu și ceilalți antisemiți, care ziceau că evreii nu permit poporului român să se dezvolte. Azi, România nu mai are evrei, dar dezvoltarea tot n-o vedem.
Am explicat ca la școală că Fenechiu se va alege cu pușcărie, în ciuda faptului că are sprijin de la cel puțin un serviciu secret străin cu greutate. Dar uneori nici un serviciu secret nu te mai poate ajuta, vezi cazul istoricului Treptow, de care scria și moș M.R. Iacoban. A fost Fenechiu condamnat sau nu? Am spus că Dan Voiculescu o va îmbulina și el, și vedeți acum ce sulă înroșită i se apropie de borta curului?
Să continui? Nu are rost. Îi rog doar pe cei plătiți cu bani grei de la stat să se mai uite și în oglindă, între două comentarii. Și să spună dacă le place ce văd.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
