Despre bătrânul tăietor de lemne

A fost oarecând, în părțile Ciprului, secetă multă vreme și episcopul țării se ruga mult lui Dumnezeu pentru aceasta, ca să le dea lor Domnul mila Sa de sus, ca să se pogoare ploaie pe pământ. Și s-a făcut glas din cer, zicându-i lui: „Să mergi, după Utrenie, la cutare poartă a cetății și pe care vei vedea intrând mai întâi, aceluia să-i spui ca să se roage și va veni vouă ploaie.” Deci, a făcut așa episcopul, a ieșit cu clerul său și a șezut la poarta cetății și, iată, intra un bătrân, ducând o sarcină de lemne de vândut. Și sculându-se, episcopul l-a oprit pe el. Și îndată a lepădat bătrânul sarcina de lemne din spate și s-a închinat episcopului, zicând: „Iartă-mă, stăpâne”; și cerea blagoslovenie de la episcop. Apoi și episcopul, asemenea, s-a închinat lui zicând: „Ava, pentru Domnul, roagă-te ca să ne trimită Domnul mila Sa și să fie acum pe pământ ploaie”. Iar bătrânul pe sine se numea a fi netrebnic și păcătos. Și dacă l-a silit pe el episcopul ca să se roage, bătrânul, plecându-și genunchii, s-a rugat și s-a pogorât îndată ploaie.
Încă, iarăși, episcopul a rugat pe bătrân, zicând: „Ai dragoste, pentru noi, părinte, și ne spune viața ta, pentru folosul nostru, ca și noi să-ți urmăm”. Și a zis bătrânul: „Iartă-mă, stăpâne, că eu sunt păcătos și în deșarte zile m-am născut și nimic nu am de folos cu care sufletul meu să se mângâie. Ci, iată, precum mă vezi pe mine, ies din cetate și-mi adun o sarcină de lemne și vănzând-o, îmi cumpăr pâinea pe care o mănânc și cu aceasta îmi doresc mie hrana cea de peste zi. Iar alta n-am nimic și dorm la biserică și iarăși ieșind, același lucru îl fac. Iar, de va fi frig sau ninsoare, o zi sau două, petrec flămând și laud pe Dumnezeu, până ce iarăși se face senin și pot ieși să tai lemne”. Și așa, nu puțin folos a primit episcopul împreună cu clerul său. Și toți au proslăvit pe Dumnezeu de osteneala bătrânului și i-au zis lui: „Cu adevărat, tu ai plinit Scriptura care zice: Nemernic sunt pe pământ”. Deci, l-a luat pe el episcopul și l-a hrănit, dându-i lui odihnă, până ce s-a mutat către Domnul. Dumnezeului nostru slavă!”
(www.ortodoxism.ro)