Pe 1 septembrie, joi, Biserica Ortodoxă marchează începutul noului an bisericesc. Anul bisericesc începe la 1 septembrie și se încheie la 31 august. Observăm că sfârșitul anului bisericesc, ca de altfel și începutul lui, este sub ocrotirea și binecuvântarea Sfintei Fecioare Maria. Începutul anului are ca sărbătoare importantă, un praznic închinat Maicii Domnului: Nașterea Maicii Domnului, aceea prin care se săvârșește mântuirea oamenilor, ea născând pe Hristos, Răscumpărătorul păcatelor noastre.
Anul bisericesc se încheie în luna august, când avem sărbătorile Adormirii Maicii Domnului pe 15 și Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, pe data de 29 august.
În ciclul agrar, septembrie este prima lună de toamnă, când se adună roadele și se mulțumește lui Dumnezeu pentru cele dăruite.
Se încheie vechiul an agricol și se începe un nou an agricol, acum pregătindu-se semănăturile de toamnă. Așadar, orice sfârșit este și un început, după cum, și în viața fiecărui om, sfârșitul viețuirii pământești face trecerea spre ultima etapă, viața veșnică.
Indicționul – poruncă
În Sinaxarul de peste tot anul de la finalul Ceaslovului la ziua întâi a lunii septembrie citim că se face pomenirea anului nou bisericesc și începutul indicționului. Biserica Ortodoxă prăznuiește indicționul luând obicei de la romani, care obișnuiau să facă începutul anului de la acest indicțion; iar indicționul la romani însemna: poruncă. Indicționul (de la latinescul indictio) este o perioadă de 15 ani, al cărui prim an se numește și indicționul întâi și așa mai departe până la al 15-lea, după ordinea lor. Terminându-se, astfel, evoluția celor 15 ani, începe iarăși o nouă perioadă, și așa mai departe. Indicționul își are numele de la tributurile extraordinare, destinate pentru plata soldaților (acest fel de tributuri se numesc indictiones).
Rugăciuni pentru anul nou
Prăznuim, la 1 septembrie, nu indicționul moștenit de la romani, ci pe cel așezat nouă de Împăratul slavei, Hristos, iar Indicționul lui Hristos sunt poruncile lui cele sfinte.
Biserica prăznuiește această zi de 1 septembrie ca începutul anului bisericesc pentru următoarele motive: mai întâi, pentru că, după o veche tradiție, la această dată Dumnezeu a început crearea lumii; în al doilea rând, pentru că luna septembrie se consideră început al anului nou bisericesc și de aceea Biserica, mulțumind lui Dumnezeu pentru roadele de peste an, se roagă ca și noul an să fie roditor; iar în al treilea rând, pentru că în această zi a intrat Mântuitorul Iisus Hristos în sinagoga iudeilor și dându-I-se cartea proorocului Isaia, deschizând-o, era scris: „Duhul Domnului peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc… și să propovăduiesc anul Domnului cel bine primit” (Isaia 61, 1 – 2).
Pentru a fi cu adevărat „nou” trebuie o înnoire spirituală
Anul reprezintă o treaptă pe scara vieții. A o parcurge înseamnă o permanentă depășire. Pentru a fi cu adevărat „nou” trebuie o înnoire spirituală. Nu mă înnoiesc cu adevărat dacă îmbrac o haină nouă, dar mă înnoiesc dacă mă schimb în interiorul meu, dacă din mândru devin smerit, din rău – bun, din zgârcit darnic și așa mai departe. Spre aceasta ne îndeamnă anul bisericesc.
Anii contează nu prin numărul lor, ci prin calitatea lor, iar calitatea se măsoară cu cât am crescut, cu cât ne-am înnoit, cu cât ne-am însușit Cuvântul lui Dumnezeu. El este cel care ne măsoară anii vieții, El este adevărul care ne umple viața de adevărata Bucurie. Dumnezeu este Creatorul timpului și al lumii, care binecuvântează cununa anului, bunătății Sale, iar orice an, orice timp, este darul lui Dumnezeu pentru noi. (Pr. Ioan Cornescu)
