1. Ce înseamnă cuvîntul „Aghiasmă”?
Cuvîntul este grecesc (aghios) și înseamnă Sfințire. La noi, prin aghiasmă se înțelege atît apa sfințită, cît și slujba pentru Sfințirea ei.
2. De cîte feluri e Aghiasma în înțelesul ei de slujbă?
De două feluri: mare și mică. Cea mică se mai numește în popor și sfeștanie, care înseamnă luminare, sau slujba luminilor, pentru că la început se înțelegea prin ea Aghiasma cea mare, care se săvîrșește la Bobotează, sărbătoare numită și ziua luminilor sau a luminării, deoarece atunci se botezau catehumenii.
3. Cînd se săvîrșește Sfințirea cea mică a apei?
În biserică, de regulă la fiecare zi întîi a lunii, iar în case, oricînd cer credincioșii, mai ales în zilele de miercuri și vineri dimineață. Cînd preoții, potrivit hotărîrilor Sf. Sinod merg să boteze casele credincioșilor, aceștia sînt datori să-i primească pe preoți cu bucurie și cu dragoste, deoarece preoții aduc binecuvîntarea și ajutorul lui Dumnezeu asupra casei și a familiei lor, prin apa sfințită cu care-i stropesc.
4. Care sînt roadele și folosul acestei slujbe?
«Știut să fie că prea bun obicei este și folositor de suflet să se facă în biserici, în mănăstiri și în case, Sfințirea apei la toate zilele dintîi ale lunii și a stropi pe oameni în mănăstiri și în chilii, așișderea și în casele mirenilor și toate ale lor. Această apă sfințită pe care Duhul Sfînt prin rugăciunile preoților o sfințește, multe feluri de lucrări are, precum însăși ectenia Sfințirii și rugăciunea mărturisesc. Că prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se gonesc și se iartă de păcatele cele mici de peste toate zilele, adică nălucirile diavolești, gîndurile cele rele; iar mintea se curățește de lucrurile cele spurcate și îndreptată spre rugăciune se face; aduce dar paza, înmulțirea cîștigului și îndestulare; bolile gonește și dă sănătate trupească și sufletească. Și mai în scurt să zicem: toți cei ce o primesc cu credință iau sfințenie și binecuvîntare. Pentru aceasta dar, datori sînteți și voi, preoților, să vă învățați enoriașii voștri ca să o primească pe ea cu credință, spre marele folos al lor» (Molitfelnicul, Povățuirea din fruntea slujbei Aghiazmei mici, ed. 1984, p. 167).
5. Dar Sfințirea cea mare a apei cînd se face?
La Bobotează, attî în ajun, cînd se sfințește apa cu care preoții botează apoi casele creștinilor, cîntînd troparul Botezului: «În Iordan, botezîndu-Te Tu, Doamne…», cît și în însăși ziua Bobotezei, după Sfînta Liturghie, rînd se sfințește apa pe care o iau creștinii pe la casele lor pentru tot anul.
6. De ce se spune „Sfințirea cea mare a apei”?
Pentru că apa de la Bobotează are o putere deosebită, fiind Sfințită printr-o îndoita chemare a Sf. Duh în cursul rugăciunii de sfințire, iar Sfințirea are loc în însăși ziua în care Mîntuitorul a sfințit apele, botezîndu-Se în Iordan. De aceea și slujba Aghiasmei mari este mai lungă și mai sărbătorească decît a Aghiasmei mici, iar cîntările și rugăciunile ei pomenesc și preaslăvesc îndeosebi Botezul Domnului în Iordan.
7. Ce putere are apa sfințită de la Bobotează și cum o folosim?
Aghiasma Mare, adică apa Sfințită de la Bobotează, are, într-o măsură cu mult mai mare, puterea sfințitoare și tămăduitoare, precum și darurile minunate, pe care am spus că le are Aghiasma mică. De aceea, ea se păstrează nestricată vreme îndelungată, rămîne tot așa de proaspătă, de curată și plăcută la gust ca și cînd ar fi atunci scoasă din izvor. O parte din ea se păstrează în biserică, într-un vas anume, numit și aghiasmatar, și e folosită de preot la o mulțime de slujbe (ierurgii). Cu această apă sfințită se stropesc persoanele și lucrurile care trebuie exorcizate, curățite sau sfințite. Se întrebuințează, de pildă: la botezul copiilor, la rugăciunea pentru durerea de cap, la rînduiala de curățire a fîntînii spurcate, la binecuvîntarea începerii semănăturilor, la vasul cel spurcat, la Țarinele (holdele), viile și grădinile bîntuite de lăcuste și gîndaci, la Sfințirea crucii și a troiței, a clopotului, a vaselor și veșmintelor bisericești.
Aghiasma Mare se folosește de asemenea la Sfințirea bisericii și a antimiselor, a Sfîntului Mir și a altora.
Fiecare creștin sau fiecare casă trebuie să ia din Aghiazma de la Bobotează și să o păstreze într-un vas curat și la loc de cinste. Se gustă dintr-însa pe nemîncate și cu multă cuviință în zilele de ajunare și de post, sau în zilele de sărbători mari, după ce venim de la biserică, mai ales cînd nu ne împărtășim. Se obișnuiește că credincioșii să bea din Aghiasma mare timp de 8 (opt) zile în șir, începînd din ajunul Bobotezei, pînă la încheierea praznicului, adică pînă la 13 ianuarie. După aceea, ea se poate lua numai după Spovedanie. Îndeosebi cei opriți de la împărtășire se pot mîngîia luînd aghiasma și apoi anafora. Cînd ne împărtășim, Aghiasma se ia după împărtășire, fiind mai mică decît Sfînta împărtășanie, iar cînd luăm numai anafora, Aghiasma se ia înainte de aceasta, fiind mai mare ca anafora.
Putem stropi cu Aghiasma cea mare casa, curtea și grădina, vitele și chiar ogoarele și livezile noastre, pentru a le feri de rele. În caz de boală, putem, de asemenea, să gustăm din ea cu credință. Căci apa aceasta, avînd într-însa darul și puterea dumnezeiască a Sfîntului Duh, a făcut adesea multe minuni, însănătoșind bolnavi, tămăduind răni, apărînd de rele, de necazuri și de primejdii.
