Deși terminat pentru unii, Mondialul stă să înceapă



Cum s-au aranjat ele, cărțile, împărțite de dealer-ul suprem! Una dintre Uruguay, Coreea de Sud, SUA sau Ghana va fi revelația competiției africane, pe culoarul către semifinala unde s-ar putea intersecta cu Olanda sau Brazilia. Acesta este versantul cel mai propice pentru escalada finală. Dacă pentru olandezi lucrurile sunt clare, ei nemaiputând pierde primul loc decât în mod abracadabrant, fotoliul de lider din grupa Braziliei și a Portugaliei devine un adevărat tron. Iar dacă mai adăugăm că pierzătoarea duelului Brazilia-Portugalia va da cel mai probabil peste Spania, avem imaginea mizei uriașe a meciului dintre vorbitorii de portugheză. Trecând la cealaltă jumătate de tablou, observăm că mustește de „greuceni”. Pe lângă Germania-Anglia, mai avem Spania, una dintre Portugalia/Brazilia, bașca Argentina! Mai constatăm că, dacă și Brazilia își va respecta condiția de favorită și va termina grupa pe primul loc, sunt condiții pentru o finală nicicând aievea, dar mereu visată: Argentina-Brazilia! Mai permiteți-mi, vă rog, o comparație. Maradona pare distribuit în rolul lui Heracles (aka Hercules), că tot i-a trimis pe greci acasă: n-o avea el chiar douăsprezece munci de îndeplinit, ca „supereroul”, dar în calea sa către titlu ies Mexicul, Germania/Anglia, Spania/Portugalia, Brazilia/Olanda… Să ne tot înfruptăm din meciurile astea!
Acestea fiind zise, să trecem și la durerile noastre cele de toate comentariile. Matematica este în continuare o povară, mulți dintre cei din fenomen nefiind în stare să descâlcească ițele calificării din grupa sârbilor. Comentatorii au fost confuzi, dar neașteptată a fost gafa unora de la gazeta de specialitate care, spre deosebire de cei aflați în direct, au timp să întoarcă situația pe toate fețele înainte de a livra oamenilor rodul gândirii lor. Dar cifrele pălesc cu totul, mai aproape ne sunt cuvintele. Dacă antrenorul Mircea Rădulescu este considerat o așa somitate în domeniul său, încât deține șefia școlii de antrenori din negură de vremi, în schimb prezența sa la un microfon de comentator este o calamitate pentru exprimarea în limba română! Multe bube or avea comentatorii teveriști, or livra ei destulă parte lemnoasă, dar greșeli elementare de gramatică nu fac. Ei bine, cel alintat Riciu, altfel „dom’ profesor”, a luat gramatica la șuturi cu o frecvență de invidiat, culminând cu o capodoperă bară-gol: „munca care-a depus-o”… Brr, bine că n-a comentat meciul de la Wimbledon, dintre Mahut și Isner!