Ministrul Educației susține că organizarea bacalaureatului a fost cea mai bună din ultimii ani. Presa a fost însă plină de scandaluri și cazuri de furt, s-a ajuns până la implicarea DNA. Dar dacă nu este o problemă de organizare? E greu să organizezi un sistem imun la fraudă atunci când toți participanții, elevi și supraveghetori, au interes să înșele regulile. Cred că problema nu ține în primul rând de organizare, ci de filosofia sistemului. Trebuie să facem un pas în spate și să ne întrebăm: de ce există bacalaureatul?
Singura motivație pare a fi obișnuința. Așa ne-am obișnuit, ”așa s-a pomenit”, cum se zice la mine la țară atunci când n-ai argumente pentru ceva, dar ții neapărat să-l faci. Teoretic, bacalaureatul ar trebui să fie un examen de maturitate. Dar nu funcționează deloc în acest mod. Bacalaureatul este o rămășiță a timpurilor în care absolvirea unui liceu chiar însemna ceva. A acelor vremi când mai puțin de 10% dintre români mergeau la liceu. Absolvirea unui liceu te propulsa deja într-o elită, puteai intra în rândul funcționărimii, a micii burghezii pe care o cunoaștem acum mai mult din scrierile lui Caragiale. Atunci avea oarece logică organizarea unui bacalaureat: absolvenții erau puțini, iar liceul te propulsa social.
Acum, învățământul liceal a devenit de masă. Selecția elitei ar trebui făcută la facultate, dar tendința la nivel mondial este ca și sistemul universitar să se masifice. Atunci, de ce mai este nevoie de bacalaureat? Devenit o obișnuință socială, nu mai este un examen de maturitate, ci doar ceva ce trebuie bifat, eventual pentru că angajatorii cer diplomă de bac. Și de ce cer angajatorii diplomă? Pentru că așa se obișnuiește. Este un cerc vicios din care nimeni nu câștigă. Ba chiar, toată lumea pierde, pentru că elevii sunt învățați că examenul de maturitate înseamnă pricepere în a fura.
Ar trebui să facem din bacalaureat un examen opțional, eventual necesar doar pentru cei care vor să meargă mai departe cu studiile, spre facultăți. Altfel, e perfect onorabil să angajezi un șofer care a absolvit 12 clase și nu a trecut prin bac. Profesorii care i-au trecut clasa s-au asigurat că au anumite cunoștințe, ar trebui să primească o diplomă de absolvire a 12 clase și atât. Astfel, am elimina o întreagă categorie de elevi obligați acum să se înscrie la bac doar pentru că ”așa s-a pomenit”.
Pentru ceilalți, ar trebui organizat un sistem flexibil de certificare a cunoștințelor, în funcție de cerințele facultăților. Dacă facultatea unde dorește să meargă elevul cere diplomă de bac (deși nu văd de ce ar face-o, mai degrabă ar prefera să organizeze un examen propriu), atunci trebuie să existe o procedură opțională, doar la materiile cerute de respectiva facultate. Astfel, liceenii nu ar da bac-ul în funcție de profilul liceului, ci în funcție de ce vor să studieze mai departe.
Acest examen ar facilita traseul ulterior, nu ar fi o piedică pentru cei care vor să meargă la facultate (nevoiți să învețe în paralel pentru cele două examene, acolo unde și facultățile organizează o selecție).
O altă soluție ar fi așa-numitul ”bacalaureat internațional”, un sistem de examene certificate la nivel internațional implementat pe câteva școli pilot de către prietenul meu Marian Staș, un absolvent de Harvard care se chinuie de ani de zile să importe idei bune pentru învățământul românesc (detalii la www.lmt.ro/scoala/scoala.html).
