Cei doi arheologi suceveni de la Muzeul Bucovinei, Florin Hău și Ștefan Dejan, care efectuează cercetarea arheologică în interiorul bisericii Adormirea Maicii Domnului de la mănăstirea armenească Hagigadar, au făcut o serie de descoperiri și constatări interesante cu privire la construcția și evoluția planimetrică și volumetrică a monumentului.
Mănăstirea Hagigadar, niciodată cercetată până acum din punct de vedere arheologic
Mănăstirea Hagigadar (Împlinirea dorințelor) de pe Dealul lui Bulai (comuna Moara), ridicată în sec. al XVI-lea, așa cum scrie Nicolae Iorga, „pe o culme rotundă, parcă ar fi făcută de mână de om, pe un gorgan înverzit”, nu a fost niciodată cercetată până acum din punct de vedere arheologic.
Cercetarea, efectuată la solicitarea Episcopiei Armene, care dorește să pună în valoare ansamblul monastic Hagigadar, s-a făcut, într-o primă fază, în exteriorul bisericii, pe laturile de Est și de Sud și nu s-a soldat cu rezultate concludente.
De la începutul lunii noiembrie a.c., cercetarea arheologică s-a desfășurat în interior, mai întâi în pronaos (rezultând clar că actualul pronaos este un adaos ulterior, biserica fiind inițial compartimentată în naos și altar), apoi extinzându-se în naosul lăcașului de cult.
Trei faze principale în legătură cu apariția și evoluția planimetrică a bisericii
Așa cum spune arheologul Florin Hău, biserica veche (cea compusă numai din naos și altar) „dispune de fundații foarte solide, executate într-o tehnică fără cusur, situație mai rar întâlnită în epocă”.
Presupunerea arheologilor este că „biserica nu a avut turlă” (actuala turlă octogonală fiind construită mult mai târziu), ci un „sistem de boltire de tip calotă”.
„În linii mari – subliniază Florin Hău – putem distinge trei faze principale în legătură cu apariția și evoluția planimetrică a bisericii: faza inițială, cea din anul 1512, când biserica era compusă numai din naos și altar și avea o boltire semisferică de tip calotă, o altă fază, din a doua jumătate a sec. al XVII-lea, când planimetric construcția a inclus spațiul actualului pronaos (cu intrarea prin portalul de Nord) și când a fost construită turla, și cea de-a treia fază, din a doua jumătate a sec. al XIX-lea, când partea plină a zidului dintre pronaosul din sec. al XVII-lea și naosul anterior a fost dărâmată, iar biserica a dobândit volumetric actuala configurație”.
Pridvoare închise și edificii anexe
Tot în sec. al XIX-lea, precizează arheologul Florin Hău, bisericii i se adaugă „două spațioase pridvoare închise, dintre care unul, cel de pe latura de Sud, se păstrează și astăzi”.
Alături de biserică, în incinta mănăstirii împrejmuite cu zid (zid care s-a dovedit a fi construit în sec. al XVII-lea), se aflau două impozante edificii anexe, unul în colțul de Nord-Est, azi dispărut, care a fost probabil stăreție, și altul în colțul de Sud-Est, care se păstrează.
„Datele pe care le vom sintetiza la finalul cercetării – spune Florin Hău – vor fi puse la dispoziția beneficiarului (Episcopia Armeană) și proiectantului în vederea identificării soluțiilor optime privind consolidarea, restaurarea, punerea în valoare, inclusiv extinderea construcțiilor anexă ale ansamblului mănăstirii”.
Un mormânt medieval, sub pavimentul de secol XIX
Săpăturile din interiorul bisericii armenești cu hramul Adormirea Maicii Domnului de la Mănăstirea Hagigadar au scos la iveală, sub pavimentul din cărămidă de secol XIX, un mormânt situat aproape de axul longitudinal al lăcașului de cult.
Mormântul, fără lespede deasupra, din perioada medievală, care s-a păstrat intact, urmează a fi cercetat.
Șapte monede de argint din perioada de domnie a lui Bogdan cel Orb
Cu prilejul cercetării arheologice din interiorul bisericii s-au descoperit, „la baza unui picior de schelă”, șapte monede de argint din perioada de domnie a lui Bogdan al III-lea (Bogdan cel Orb, 1504 – 1517).
Monedele bine conservate, cu diametrul de 18 mm, au pe o parte stema cu capul de bour a Moldovei, iar pe revers un scut cu însemnele cavalerești ale voievodului.
