Descoperirea moaștelor întregi ale Sfinților Mucenici de la Niculițel – o minune a lui Dumnezeu

Sfinții Mucenici de la Niculițel, Zotic, Atal, Camasie și Filip, împreună cu ceilalți 31 de martiri, cu nume și fără nume, de origine greci, romani, traci, daci și capadocieni, au pătimit pentru Hristos prin tăierea capului, fie în timpul persecuției lui Dioclețian, în anii 303-304, fie în timpul ultimei persecuții sângeroase din timpul împăratului Liciniu, în anii 319-324.
După ce moaștele lor au fost așezate provizoriu în morminte simple și discrete de frica ostașilor romani, sub împărăția Sfântului Constantin cel Mare, după anul 324, când capitala imperiului este mutată la Constantinopol, creștinii din Sciția Mică (Dobrogea), ajutați de episcopii de la Tomis, construiesc o criptă nouă în comuna Niculițel și înalță biserică mare deasupra, unde așază definitiv moaștele martirilor amintiți.
Așa a binecuvântat Dumnezeu pământul nostru străbun cu numeroși martiri creștini, încă din primele secole și până în zilele noastre. Așa ne-a descoperit Mântuitorul moaștele întregi ale celor patru martiri care au sfințit pământul neamului cu jertfa și sângele lor. Jertfa Sfinților și Mucenicilor Zotic, Atal, Camasie și Filip, împreună cu a celorlalți 31 de mucenici, de la Isaccea (Niculițel) este una dintre cele mai mari jertfe martirice pentru Hristos, din țara noastră. Numai jertfa marelui domn și martir Constantin Brâncoveanu, cu a celor patru fii ai săi, poate fi pe măsura sfinților mucenici de la Niculițel.
Descoperirea acestor patru sfinte moaște întregi, unele dintre cele mai vechi și mai bine păstrate moaște creștine din lume, formează o minune a lui Dumnezeu săvârșită cu noi și un semn al milei Tatălui Ceresc cu poporul român, credincios și atât de mult încercat. Ele sunt o dovadă că Mântuitorul încă ne iubește, că nu ne-a părăsit pentru păcatele noastre și că ne cheamă și pe noi, prin rugăciunile sfinților mucenici, la pocăință, la smerenie, la credință și la o viață creștină cât mai curată, până la jertfa supremă pentru dragostea lui Hristos, știind că fără jertfă creștină nu este mântuire.
Din toamna anului 1971, moaștele celor patru sfinți martiri de la Niculițel au fost depuse în biserica Mănăstirii Cocoș, spre închinarea credincioșilor iubitori de mucenici. Ele formează cea mai mare cunună a Bisericii lui Hristos din România, pentru care lăudăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea de o ființă și nedespărțită.
Pomenirea Sfinților Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip și a celor împreună cu dânșii se face la 4 iunie.
Sfinților Mucenici, care bine v-ați nevoit și v-ați încununat, rugați-vă Domnului să mântuiască sufletele noastre!
(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 21, Sursa: Doxologia.ro)