Deschiderea granițelor universitare pentru oamenii politici

Deschiderea granițelor universitare din țara noastră face ca oamenii politici ai momentului să se deparaziteze de toate complexele lor intelectuale, care i-au hăituit preț de atâția ani, grei ca niște ghiulele de plumb. Universitățile din țara noastră seamănă până la confuzie cu niște clocitori: depui azi ouăle, peste câțiva ani ies puii.
Zeci și sute de universități au împânzit țara, cea mai harnică din Moldova fiind, după toate aparențele, Fundația „Petre Andrei” din Iași, unde și-au găsit azil neuronic studenți tomnatici precum perenul Cârlan (în sfârșit, s-a văzut și ăsta în parlament!), fostul deputat-miliardar Paul Neamțu (ajuns acum simplu milionar), pesedistul vrâncean Oprișan ori vedete politico-sportiste, precum Costel Adăscăliței – care între timp și-a așezat diploma de absolvire, alături de cele de karate.
E lesne de dedus că nu dragostea târzie de carte i-a aruncat pe sus-menționații în brațele studiului, ci mai curând grija exagerată pentru cosmetica siviului. „Absolvent de {tiințe Politice”, iată un ornament mai falnic pentru senatorul Cârlan decât mustața sa, și ea menționată în sivi, alături de niște pungi sub ochi de rău augur, pe care încearcă zadarnic să le treacă sub tăcere. Multe ne-ar mai povesti pungile acelea, dacă ar avea gură.
Care va să zică, facultatea-i facultate, cu traiul boem de student, ca să nu mai vorbim că, după absolvire, urmează masterate, doctorate, felcerate și altele de la Domnul date.
Merită să-ți tocești coatele bătrâne pe băncile universitare. Când PD, PSD și PNL vor organiza „Balul de cristal”, unde bursele de patru ani în Parlament vor fi supuse iarăși licitației, nu baronul prestidigitator Oprișan va cere și el un loc, ci specialistul Oprișan, că-i mai ortoman și-are studii multe, mândre și cornute.
Om gospodar, priceput să bage doctrinele partidului la teasc, pentru a scoate din ele mustul sățios.
Ar fi distractiv și instructiv de asistat la examenele vreunui student deputat, viceprimar sau șef de județ.
Oare pe ce ton îl examinează domprofesor, astfel încât să nu-l mânie pe student și pe partidul din care face parte, și nu orice fel de parte, ci parte fruntașă?
Cum îi atrage domprofesor atenția tânărului studios că „fortuit” nu înseamnă „forțat”, ci mai degrabă altceva, cu totul altceva?
Sau poate că nu-i atrage atenția, făcându-se că nu aude.
Delicată treabă, mare riscul de infarct.
Dar ce te faci când domnul studinte pedisto-penelist îți aduce la examen un mic plocon de câteva sutici de euro, după datina universitară? Dacă iei darul fără să probezi tact pedagogic, faci o impresie proastă, chiar execrabilă, căci pari un corupt, un nehalit. Dacă te-apucă deontologia și refuzi, jignești studentul și pe partidul dumisale.
Delicată treabă, enorm riscul de infarct.
Am înțeles însă că și aici mentalitățile au cunoscut o fericită schimbare, spre binele comun. Cică acum, studenții politici duc profilor pachețele frumos parfumate, cu fundiță vopsită național, patriotic, în culorile inimitabile galben, roșu și albastru.
Ele conțin mici atenții. De pildă, câte o licitație falsă, dar despre care juri că-i veritabilă.