Derby d’Italia

Am văzut integral, după prea mult timp, un meci din Serie A. Era și derby de tradiție, era și de clasament, mi-am zis că merită. A fost un 0-0 între Juve și Inter, parcă din vremea catenaccio. Oricum, am apreciat rezultatul, căci dacă băteau torinezii, după ce câștigaseră și la Napoli, era ca și cum ar fi luat la rând contracandidatele și le-ar fi arătat (iarăși!) cine e șeful. În schimb, în ce privește jocul, am fost martorul unor execuții de-a dreptul scandaloase pentru niște jucători care trag la titlu, indiferent în ce tabără se află. L-aș menționa în special pe Perisic, care a reușit, în decurs de cel mult un minut, să semilufteze la o centrare din prima cu latul și să-și facă o minge „pe fugă” direct în aut. La nivel de echipă, Inter n-a putut să-i asigure suport lui Icardi, singurul jucător din formația nerazzurrilor care cochetează cu clasa mondială, în opinia mea. Asta spune foarte multe despre priceperea antrenorului, care scoate maximum din cei pe care îi are la dispoziție. Iată, spre deosebire de concitadina Milan, care apelează pentru banca tehnică la jucători lăsați la vatră de câțiva ani, deci în plină perioadă de acumulare, Inter a mers pe mâna unui consacrat, Luciano Spaletti. Până acum a meritat, Inter se menține neînvinsă după 16 etape, dar mai e mult până departe.
Închei cu o declarație care m-a surprins neplăcut, eufemistic vorbind. Cristiano Ronaldo, exaltat de primirea celui de-al cincilea Balon de Aur, declară nici mai mult, nici mai puțin că e cel mai bun jucător din istorie! Trec peste rivalitatea cu Messi, pentru că Ronaldo nu se limitează la contemporani. Mă aștept să câștige campionatul mondial de la anul, trăgând echipa după el, ca Maradona, abia atunci afirmațiile sale ar putea avea oarecare acoperire. Deocamdată, la singurul trofeu câștigat cu naționala lusitană, Euro 2016, a fost invers, adică l-a tras echipa după ea, MVP-ul turneului fiind desemnat francezul Antoine Griezmann. Puțină decență n-ar fi stricat, se poate inspira chiar de la Zidane.