Ședințele Camerei Deputaților erau suspendate din lipsă de cvorum și în legislaturile trecute, dar, parcă, lălăiala și lipsa de interes a actualilor parlamentari pentru muncă este fără precedent.
În nici o sesiune parlamentară, de după 1990, nu a existat o mai mare pierdere de timp în Camera Deputaților, cum este în prezent.
O explicație a acestui fapt ar putea fi aceea că opoziția are interes ca imaginea Parlamentului să fie proastă, pentru a da vina pe putere și pentru a bloca inițiativele legislative ale coaliției majoritare.
Totodată, reprezentanții PSD și ai PRM se organizează mai bine, sunt prezenți la ședințele Biroului Permanent al Camerei Deputaților, când unii deputați ai coaliției lipsesc și fac astfel încât să fie majoritari atunci când sunt de luat anumite hotărâri.
Lipsa de strategie a puterii și slaba pregătire a parlamentarilor coaliției reprezintă o altă cauză a randamentului foarte slab al Legislativului.
Aproape zi de zi, deputații nu pot lucra, fie pentru că nu au la prezidiu secretari care să numere voturile, fie că nu au cvorum de ședință, fie că nu reușesc să se trezească dimineața, la prânz sau seara pentru a ajunge la lucrările Parlamentului.
„Parcă suntem la școală”, definea un deputat situația din Camera Deputaților, când ședințele se suspendă înainte de a începe.
Diferența față de alte categorii sociale este că deputații își primesc salariile și indemnizațiile chiar dacă nu votează nici o lege într-o zi. Chiar dacă au 79 de proiecte de lege, cum au avut în această săptămână pe ordinea de zi, dar nu au reușit să finalizeze decât câteva.
Cu cât își propun un program de lucru mai încărcat, de dimineața până seara, pentru a vedea poporul că lucrează, cu atât deputații sunt mai absenți, au pauze de consultări mai multe și suspendări ale lucrărilor mai dese.
Un alt mod de tergiversare a lucrărilor Parlamentului sunt dezbaterile interminabile ale parlamentarilor pe chestiuni de procedură. Rând pe rând, deputații opoziției vin la tribună și reiau până la epuizare argumentele tehnice pentru retrimiterea proiectelor de lege la comisie sau pentru amânarea adoptării unor proiecte legislative.
Un exemplu în acest sens este dezbaterea noului Regulament al Camerei Deputaților, dezbatere care a durat aproape două luni în aceste for legislativ, timp în care activitatea curentă a Camerei a fost aproape paralizată.
Și, după ce, cu chiu cu vai, au adoptat noul Regulament, Curtea Constituțională a decis că sunt neconstituționale articolele cele mai importante pentru care s-a dezbătut acest Regulament, adică exact cele privind revocarea președintelui Camerei.
Reprezentanții coaliției au dat dovadă, din nou, de lipsă de strategie, neputând să precizeze ce vor face mai departe pentru schimbarea legală a președintelui Camerei, scop trâmbițat de la începutul acestei sesiuni parlamentare.
Proiectul de lege privind Statutul minorităților naționale pare un alt eșec al coaliției majoritare. Acest proiect, inițiat de Guvern, a fost respins de Senat, iar în Camera Deputaților reprezentanții coaliției nu au reușit să impună dezbaterea acestuia în procedură de urgență, cum solicita Executivul.
Lungul șir al proiectelor de lege considerate prioritate legislativă pentru integrarea României în UE mai au de așteptat pentru a fi votate de către deputați, parlamentarii fiind preocupați, probabil, până la Crăciun, de analizarea proiectului bugetului de stat pe anul 2006.
Și, poate, pentru că nu este de ajuns, în această legislatură aproape fiecare partid parlamentar se ceartă cu câte un alt partid parlamentar. Opoziția cu puterea, PD cu PNL, PRM cu UDMR și UDMR cu PC. Totul, pe nervii ai celor care i-au ales.
(Comentariu de Emma Toader)
