Deputații din Comisia de Buget, Finanțe și Bănci au renunțat, miercuri, odată cu redactarea unui raport suplimentar la OUG 50, la amendamentul, aprobat inițial de comisie, prin care băncile erau obligate să utilizeze cursul BNR în cazul plăților în lei la creditele contractate în alte valute.
Potrivit raportului inițial, la articolul 40, după alineatul (5), se introducea un nou alineat potrivit căruia „în situația în care plățile aferente contractului se efectuează în moneda națională, prin conversia unor sume exprimate în contract în altă valută, creditorul va utiliza cursul de schimb stabilit de Banca Națională a României”.
În raportul suplimentar la OUG 50, acest amendament a fost abrogat.
Articolul 40 din OUG 50 limitează modificările pe care băncile le pot realiza unilateral, cum ar fi introducerea unor clauze contractuale care dau dreptul creditorului să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adițional, acceptat de consumator.
Totodată, alineatul (4) al articolului 40 interzice introducerea în contractele de credit a clauzelor prin care consumatorul este obligat să păstreze confidențialitatea prevederilor și a condițiilor contractuale și prin care creditorul poate declara scadent sau denunța unilateral contractul ori poate penaliza consumatorul în cazul afectării reputației creditorului.
În cadrul articolului 40, la alineatul (4), după litera b), deputații au introdus două noi litere prin care se interzice introducerea în contractele de credit a clauzelor prin care „creditorul poate declara scadent anticipat creditul în cazul în care consumatorul nu și-a îndeplinit obligațiile conform altor contracte de credit încheiate cu alți creditori” și prin care „creditorul impune consumatorului încheierea contractului de asigurare a bunurilor aduse în garanție cu o societate agreată de bancă”.
Interdicția de a impune consumatorului asiguratorul este reglementată conform art.18 din Legea 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare, articol care a rămas in vigoare după apariția prezentei ordonanțe, însă pentru împrumuturile pentru consum garantate cu ipotecă nu există o asemenea reglementare.
Totodată, deputații au modificat și alineatul (5) al articolului 40, care prevedea că creditorii nu au dreptul să refuze încasarea ratelor de credit in moneda în care s-a acordat creditul, pentru a exclude societățile de leasing, care potrivit legislației specifice au obligația de a emite factura în lei.
Plenul Camerei Deputaților a adoptat, joi, proiectul de lege privind OUG 50/2010, cu toate modificările cuprinse în raportul suplimentar elaborat de Comisia de Buget, Finanțe și Bănci.
Raportul suplimentar a adus mai multe modificări la raportul inițial, majoritatea doar de formă, dar și unele importante, precum modificarea articolului 37 (1) care prevedea inițial obligativitatea băncilor de a refinanța creditele clienților bun-platnici astfel încât aceștia să beneficieze de condițiile noilor oferte ale instituțiilor, fără a suporta însă costuri suplimentare.
„În cazul în care debitorul solicită refinanțarea creditului la aceeași bancă, în măsura în care acesta s-a dovedit bun-platnic banca va examina cererea și, în funcție de situația financiară a acestuia, poate acorda creditul de refinanțare, respectându-se toate condițiile noii oferte de creditare”, se arată în raportul articolului 37 (1) din raportul suplimentar la legea de aprobare a OUG 50.
Totodată, s-a abrogat litera c) introdusă la articolul 40, potrivit căreia creditorul putea debita conturile de depozit (chiar neajunse la termen) ale consumatorului în caz de neplată, cu excepția depozitelor colaterale.
