Această afecțiune se manifestă prin stări acute de copleșire emoțională, apatie totală, descurajare, care sunt însoțite de simptome precum: oboseală cronică, insomnii, lipsa poftei de mâncare, constipația, migrenele, afecțiuni cardiace, dureri de șale, dereglarea ciclului menstrual la femei, scăderea tonusului corporal.
Bolnavul de depresie e chinuit de puternice sentimente de vină și autoreproșuri, și se străduiește permanent să refacă lucrurile în bine. Cuvântul depresie vine de la latinescul “deprimo”, care înseamnă a oprima, a înăbuși, a reprima, a înfrânge, a reține. De aici ne punem întrebarea, de ce anume se simte copleșit bolnavul de depresie, sau ce anume reprimă el în sine.
Agresivitatea nedirecționată în afară se transformă în durere corporală, iar agresivitatea suprimată la nivel psihic duce la depresie. Dacă ea este blocată în procesul ei de exteriorizare, se va îndrepta spre interior, și va transforma persoana din emițător în receptor. Agresivitatea îndreptată asupra propriei persoane își găsește expresia cel mai limpede în suicid. Aici trebuie pusă întrebarea, față de cine erau de fapt îndreptate intențiile de ucidere.
Depresia reprezintă forma cea mai evidentă de respingere a responsabilității. Bolnavul de depresie, practic, nu mai acționează ci vegetează. El se teme să preia anumite responsabilități. Din aceste motive, depresia apare atunci când, persoana trebuie să treacă într-o nouă etapă a vieții, unde se va confrunta cu experiențe noi. Tot ceea este plin de viață, cum ar fi: mișcarea, alternanța, sociabilitatea, și comunicarea sunt sustrase bolnavului de depresie, având loc manifestări orientate spre polul opus: apatie, încremenire, singurătate, gânduri referitoare la moarte.
Conflictul propriu-zis constă în teama la fel de mare atât față de viață cât și față de moarte. Viața activă de zi cu zi, aduce cu sine sentimentele de vină și responsabilitate – însă tocmai pe acestea pacientul caută să le evite.
Mihai MOISOIU
psiholog
telefon:0753223
www.nearyou.eu
