Expoziția “Rusaliile Negre: Deportarea în Bărăgan”, organizată de Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, din cadrul Fundației Academia Civică, a fost vernisată joi, 25 aprilie a.c., la Institutul Bukowina din capitala Regiunii Schwaben, Augsburg. În fața unui public numeros au vorbit consulul României la München, Anton Niculescu, și jurnalistul german Luzien Geier.
Expoziția face parte din proiectul “Memoria deportărilor din România”, susținut de programul “Europa pentru cetățeni. Memoria activă a Europei” al Comisiei Europene.
Directorul Institutului Bukowina din Augsburg, Otto Hallabrin, ne-a declarat, după vernisaj, că expoziția dă un bun semnal în ceea ce privește intenția României de a discuta despre subiecte dureroase. „Mă bucură când statul român caută să lumineze capitolele mai puțin plăcute din istoria sa. Au fost foarte mulți deportați în România. Sigur, românii mai au de dat și alte semne, ar trebui să discute și despre ceea ce s-a întâmplat cu evreii, dar ceea ce s-a întâmplat astăzi este un lucru foarte bun, și asta nu poate decât să ne bucure”, ne-a declarat directorul Hallabrin.
Expoziția este alcătuită din 28 de panouri în care sunt expuse cronologic și tematic situația internațională din anii ’50, elaborarea planului de dislocare, alcătuirea “listelor negre”, pregătirea și executarea deportării, viața în Bărăgan, clădirea caselor, procurarea apei și a mâncării, școala, munca, înmormântările, deci ceea ce a însemnat “domiciliul obligatoriu”. Materialele documentare – inclusiv sinteza celor 6.000 de ore de înregistrări de mărturii – provin din baza de date a Centrului Internațional de Studii asupra Comunismului și de la Memorialul Sighet.
Ziaristul Luzian Geier, care s-a ocupat îndeaproape de acest eveniment, a evidențiat că, deși au mai fost și alte expoziții în străinătate pe tema deportărilor din Bărăgan, „Rusaliile Negre” este prima inițiată de România. „Este cea mai vastă documentație despre Bărăgan, o bogăție enormă de material fotografic și texte, mărturii personale, hărți și obiecte. Singurul lucru regretabil este absența unui catalog, am înțeles că nu l-au mai făcut din motive financiare. Ne pare rău că pentru asta nu au apelat la sprijinul Germaniei”, a spus jurnalistul.
Atât directorul Hallabrin, cât și Luzian Geier au remarcat plăcut surprinși și calitatea foarte bună a traducerilor în limba germană.
Deportările în Bărăgan, acoperite de tăcere aproape 40 de ani, au început în Banat și Mehedinți în noaptea de 18 spre 19 iunie 1951, după ce sătenii sărbătoriseră Rusaliile. Au fost deportați funcționari epurați, militari deblocați, liber-profesioniști; cetățeni originari din Basarabia și din Bucovina de Nord, cetățeni de origine macedoneană, chiaburi, cârciumari, foști industriași sau moșieri și categoria celor care au fost condamnați pentru o infracțiune politică, trecerea frauduloasă a frontierei sau pentru o infracțiune de drept comun gravă, precum sabotajul economic, delapidarea sau tâlhăria. În perioada 1951-1956, cât a durat domiciliul forțat în Bărăgan, au murit peste 1.700 de oameni, dintre care 174 de copii. Într-o singură noapte, 18/19 iunie 1951, au fost scoși din casele lor peste 44.000 de oameni, de la copii de 2 zile până la bătrâni de peste 85 de ani. După un drum cu trenul, care a durat două săptămâni, au fost lăsați în Bărăgan sub cerul liber. Și-au construit bordeie, apoi case și s-au apucat să cultive pământul pentru a-și asigura hrana. În 1956, când deportații s-au întors la casele lor (la cele pe care le-au mai găsit întregi sau neocupate), multe dintre aceste așezări au fost rase cu tractorul de pe fața pământului.
„Rusaliile Negre: Deportarea în Bărăgan” (versiunea germană) a fost deschisă în perioada 19 iunie-30 septembrie 2012 la Memorialul Berlin Hohennschönhausen pentru a comemora 60 de ani de la deportările din Banat și Mehedinți în Bărăgan, apoi la Haus der Donauschwaben (Centrul Cultural al Șvabilor Dunăreni) din Sindelfingen, în perioada 25 ianuarie-1 martie a.c. a fost prezentată la Consulatul General al României de la München, până la 31 mai a.c. poate fi vizitată la Institutul Bukowina din Augsburg, după care va fi deschisă publicului la Tubingen, Ulm și în alte orașe din Germania. Versiunea germană a acestei expoziții a fost realizată cu sprijinul Institutului Cultural Român de la Berlin.
