Oricâte prafuri, hapuri o fi prizat sau îngurgitat Mutu, și indiferent dacă oricare din ele i-o fi creat sau nu dependență, adevărații bolnavi, dependenți până în ultima noastră fibră de scenarită, suntem noi. Pentru presa românească, fie ea de specialitate sau generalistă, nici că se putea mai bine: aveam în sfârșit un subiect adevărat (că doar nu era să scriem și să televizăm încă o lună de-acuma înainte tot din cantonamente prin nămeți ori noroaie și de la amicale cu cazaci, lituanieni și ospătari italieni) care poate fi prizat până la intoxicarea deplină.
Nici nu se aflase bine despre ce-i vorba. Și deja se emiteau opinii din cele mai diverse locuri și unghiuri de vedere. De la „drogatu’ dracului” până la „săracu’ de el!”, de la anchetați penal și domnișoare neanchetate dar tot penale, până la experți în farmacologie și psihologie, toată lumea de pe lume s-a bulucit să salte rating-ul tuturor televiziunilor. Dacă aș fi Mutu (apără, Doamne!) le-aș cere cotă parte, măcar cât să-mi achit daunele la alde Abramovici…. Că tot veni vorba: aveți cumva impresia că la Chelsea (Londra, adică!) numai Mutu se droga? Ori că Fiorentina este un soi de cenaclu al îngerașilor pe care tocmai a cășunat Satana în versiunea de Trivale? Înseamnă că sunteți drogați!
Ce se întâmplă, totuși? Hai să vă ofer și eu o variantă proprie: Mutu este un tip conflictual. Un țâfnos. Amintiți-vă, vă rog, scena aia cu Gicu Dobrin antrenor și cu Mutu, junior încă, nevrând să iasă de pe teren. Credeți că, înaintând în vârstă, juniorul rebel de atunci s-a schimbat într-un mielușel? Mira-m-aș! Iar dacă i-a mers cu Dobrin, de ce n-ar fi reacționat la fel și în relația cu ceilalți antrenori? Care au răbdat o dată, de două, de „n” ori, până când au dat în clocot. Și cum e mai simplu să scapi de unul care-ți mănâncă sănătatea? Răspunsul e în cele două testări: „pozitiv”! Ca factor agravant în cea mai recentă întâmplare cred că trebuie avută în vedere prezența pe meleaguri italienești a bandei de „procuratori”. Când vezi pe oricare dintre Becali venit la negocieri bănești, prima și cea mai normală reacție este să-ți bagi mâinile-n buzunare și să nu le mai scoți până-i vezi plecați. Iar când se obrăznicesc și vor să-ți șutească milionul deși tu ții mâinile adânc în buzunare, nu-i firesc să le demonstrezi că marfa lor e alterată? Probabil greșesc eu. Probabil că Mutu a luat, pur și simplu, hapurile alea din prostie. Din inconștiență. Dar chiar dacă greșesc pe fond, nu credeți că toate elementele de care am vorbit contează și ele?
