Consultările de la Cotroceni au pus din nou în evidență postura aparte a Partidului Democrat pe scena noastră politică. Partidele parlamentare i-au spus lui Traian Băsescu un adevăr care, între noi fie vorba, îl știa și domnia sa, chiar dacă refuză să-l recunoască fățiș: situația guvernului Tăriceanu nu depinde constituțional de președinție.
Cabinetul actual e minoritar în Parlament după plecarea Partidului Conservator din Coaliție. Experiența tuturor democrațiilor consolidate din lume arată că un guvern minoritar poate rezista câtă vreme Parlamentul acceptă acest lucru. Singura problemă constă în calculele electorale ale partidelor aflate la guvernare. Acestea pot socoti că dependența guvernului de noua majoritare le poate pune la îndoială zestrea electorală sau, dimpotrivă, că nu le poate pune.
În aceste condiții, unui președinte jucător, cum îi place să-și spună Traian Băsescu, nu-i rămâne decât să denunțe eventualele compromisuri pe care și le asumă partidele de la guvernare pentru a se păstra de la putere.
Partidul Democrat a avut o altă poziție după consultările de la Cotroceni. Prin vocea lui Emil Boc, formațiunea a declarat că guvernul Tăriceanu e ilegitim și că, prin urmare, trebuie convocate alegeri anticipate.
Exact punctul de vedere al președintelui.
S-a văzut încă odată, astfel, că PD se identifică la modul absolut cu Traian Băsescu.
O identificare care a dus la dependența absolută a partidului de Traian Băsescu:
1) Obligați să fie saxofoanele lui Traian Băsescu, liderii PD și-au micșorat personalitatea. Întreaga conducere se reduce la o suprafață plată, un soi de oglindă în care președintele se vede mai dihai decât e în realitate. Partidul nu mai are practic un program de partid. Explicabil dacă ne gândim că programul PD e programul lui Traian Băsescu. Și cum președintelui îi e interzis, prin Constituție, să facă politică de partid, programul lui Traian Băsescu, asumat de PD, e o aberație din punct de vedere politic.
2) Traian Băsescu are la dispoziție DNA și Parchetul General: Poliția Politică a președintelui.
Situația asta nelalocul ei, ivită prin strania dependență a șefilor DNA și Parchetul de președinte, dă lui Traian Băsescu posibilitatea să șanteze liderii PD.
Unii dintre ei au suficiente probleme în materie de afaceri suspecte.
Alții, chiar dacă n-au, știu că Traian Băsescu în poate târî prin anchete fără nici un temei.
Din când în când, câte un fruntaș TV e chemat la DNA: primarul de Vâlcea, de Arad, Stelian Duțu, de la Constanța.
E un fel de a le arăta mâța celor din PD.
Emil Boc s-a trezit cu scurgeri de la Parchet într-un dosar de la Cluj.
Erau scurgeri compromițătoare.
Liderul PD a anunțat că va face și va drege împotriva acestei încălcări a legii de către procuror.
N-a făcut nimic. În schimb, a devenit și mai obedient față de Cotroceni.
Fără program, fără personalitate, PD e un partid la cheremul lui Traian Băsescu.
Dacă la un moment dat, președintele se supără și se apucă de denunțarea PD, formațiunea e în aer.
De aici un paradox.
Nevoia PD de a fi și mai slugarnic pe zi ce trece față de Traian Băsescu.
