Dependența este o boală cerebrală cronică, nu doar o problemă comportamentală anunțată printr-o serie de simptome precum nevoia acută de anumite substanțe și schimbări ale stării de dispoziție, potrivit unei echipe de cercetători americani, relatează dailymail.co.uk.
The American Society of Addiction Medicine (ASAM) a elaborat noua definiție a dependenței în urma unui proces consultativ care s-a întins pe durata a patru ani.
„Dependența înseamnă mult mai mult decât acele situații care-i fac pe oameni să se comporte urât”, a declarat medicul Michael M. Miller, unul dintre cei 80 de autori implicați în acest studiu.
Savanții americani spun că noua lor definiție este valabilă atât pentru cazurile de dependență de alcool și droguri, cât și pentru cele de dependență de jocuri de noroc și de tulburări de alimentație.
Specialiștii consideră că, la fel ca în cazul altor maladii cronice, precum bolile cardiace și diabetul, tratamentul contra dependenței și prevenirea reapariției ei reprezintă un efort ce trebuie făcut pe termen îndelungat.
Simptomele dependenței
Dependența este descrisă în general prin simptomele ei comportamentale: amețeli, pofta pentru o anumită substanță, dar și acele lucruri pe care oamenii acceptă să le facă pentru a obține o anumită stare, evitând o alta.
Progresele înregistrate în ultimele două decenii în domeniul științelor neuronale le-au permis medicilor să descopere felul în care dependența pune stăpânire pe anumite părți ale creierului. Ei au aflat, totodată, ce anume declanșează acele comportamente și de ce dependența este atât de greu de învins.
Scopul declarat al organizației ASAM este de a comunica descoperirile sale medicilor și publicului larg.
„Problema comportamentală este un rezultat al disfuncțiilor creierului”, afirmă medicul Nora Volkow, directorul National Institute on Drug Abuse (NIDA).
NIDA estimează că aproximativ 23 de milioane de americani au nevoie de tratament contra abuzului de substanțe, însă doar 2 milioane dintre ei primesc acest tratament.
În plus, există o anumită stare de frustrare cauzată de revenirea dependenței, iar medicii și familiile persoanelor dependente trebuie să știe că acest lucru reprezintă un aspect comun pentru o boală cronică, a adăugat Nora Volkow.
„Membrii familiei tale îți spun: «Ok, ai urmat programul de dezintoxicare, de ce mai iei droguri acum?». Patologia persistă în creier timp de mulți ani după ce ai renunțat la droguri”, a adăugat Volkow.
Dependența are la bază un efect combinat complex
Savanții americani consideră că dependența are la bază un efect combinat complex, alcătuit din rețele cerebrale emoționale, cognitive și comportamentale.
Genetica joacă la rândul ei un rol important, iar anumite persoane sunt mai vulnerabile în fața dependenței dacă au consumat droguri în adolescență sau au abuzat de analgezicele prescrise după ce au suferit o accidentare sau o operație.
Vârsta contează la rândul ei. Cortexul frontal ajută la înfrânarea unor comportamente nesănătoase, afirmă Nora Volkow. Este zona în care partea cerebrală responsabilă cu rațiunea se conectează cu zonele responsabile cu apariția emoțiilor. Este printre ultimele regiuni cerebrale care se maturizează, acesta fiind motivul pentru care este foarte greu pentru un adolescent să reziste presiunii exercitate de prietenii săi care îl îndeamnă să experimenteze droguri.
În plus, chiar dacă o persoană nu este vulnerabilă din punct de vedere biologic în fața dependenței, consumul de droguri și de alcool poate să modifice sistemul de recompensare al creierului.
Aceasta este explicația pentru care o anumită substanță, denumită dopamină, are capacitatea de a-i condiționa pe oameni să adopte anumite obiceiuri și rutine care sunt asociate cu senzații pe care ei le găsesc plăcute, fie că este vorba de un pachet de țigări, de câteva pahare de alcool sau chiar de mâncatul în exces.
Atunci când o persoană este cu adevărat dependentă, acest sistem de recompensare deformat îi face pe oameni să fie incapabili să renunțe la acele substanțe, chiar și atunci când creierul lor devine atât de obișnuit cu amețeala și cu senzațiile cauzate de substanțele în cauză, încât nu le mai consideră plăcute.
Medicii americani speră că o mai bună înțelegere a unora dintre reacțiile cerebrale aflate la baza acestei probleme va reduce rușinea pe care o suportă în societate persoanele dependente și ar putea contribui la reducerea stigmatului lor social, afirmă Michael M. Miller.
