Sănătate

Dependența de sex și lenea, explicate științific



Foto: MEDIAFAX
Foto: MEDIAFAX

Cauzele leneviei dar și cele ale hiperactivității sexuale au fost pe larg explicate într-un nou manual de psihiatrie, considerat noua „Biblie” din acest domeniu, informează Daily Mail, în ediția online.
Deși ați uitat unde ați lăsat telecomanda, nu vă deranjați să vă ridicați de pe canapea pentru a schimba postul TV? Nu trebuie să vă îngrijorați: nu sunteți leneș, suferiți doar de sindromul tempoului cognitiv lent (sluggish cognitive tempo disorder/ SCT).
Sau poate deveniți extrem de agitat și aveți un acces de furie atunci când ați uitat unde ați lăsat cheile de la automobil? Acesta poate fi un simptom care atestă faptul că suferiți de sindromul temperamentului exploziv intermitent (intermittent explosive disorder/ IED).
Acestea sunt doar două din numeroasele denumiri ale unor „afecțiuni” pe care experții le-au analizat în cel mai recent număr al manualului de psihiatrie intitulat „Diagnostics and Statistical Manual of Mental Disorders”, considerat noua „Biblie” din această disciplină.
Printre simptomele sindromului tempoului cognitiv lent se numără pasivitatea, starea de visare și lentoarea – aceste trăsături putând fi ușor confundate cu lenevia.
Deoarece printre celelalte „maladii” explicate în noul manual se află și dependența de sex, mulți experți din domeniu se tem că acesta va declanșa o adevărată „revoluție” în cadrul companiilor farmaceutice.
Richard Bentall, profesor de psihologie clinică la Universitatea Bangor din Scoția, respinge clasificarea noilor afecțiuni, declarând că acestea „nu au nicio bază științifică”, adăugând: „Cu cât există mai multe boli, cu atât vor profita mai mult cabinetele private de psihiatrie”.
Însă American Psychological Association, care a redactat noul manual, susține că noile afecțiuni reflectă pur și simplu schimbările ce au avut loc în societatea umană în ultimele decenii.
Însă nu toate maladiile propuse în această lucrare sunt la fel de „frivole”, printre acestea regăsindu-se și o nouă categorie pentru autism. Medicul David Kupfer, care a supravegheat editarea manualului, consideră că acesta are la bază „cele mai bune concepte științifice existente”.
Persoanele care se plâng în permanență din diverse motive ar putea suferi de „sindromul personalității negative”, iar adulții care au adeseori accese de furie s-ar putea consola cu gândul că suferă de „sindromul temperamentului exploziv intermitent”.
Afecțiunile cu caracter sexual, tratate pe larg
Afecțiunile cu caracter sexual au fost pe larg tratate în această a cincea ediție a manualului de psihiatrie, care va fi publicată în anul 2013.
Unele dintre capitole se referă la hipersexualitate. Pacienții suferind de această afecțiune își manifestă în practică și în mod repetat fanteziile sexuale, fără să se gândească niciun moment la faptul că acțiunile lor ar putea să rănească alte persoane.
La cealaltă extremă se află acele persoane care se vor bucura să afle că lipsa apetitului sexual cu care se confruntă este cauzată de o afecțiune ce a fost intitulată „tulburare a excitației sexuale”.
Tot în categoria afecțiunilor cu caracter sexual a fost inclusă și „absexualitatea”, denumită cu ironie „sindromul Mary Whitehouse”, excitația pacienților suferind de acest sindrom fiind declanșată de frica de pornografie și de alte elemente cu caracter obscen.
Autorii au ținut să precizeze că nu există nicio dovadă a faptului că Mary Whitehouse, o cunoscută activistă din Marea Britanie, care a militat pentru promovarea în societate a valorilor morale, ar fi suferit de acest sindrom „lasciv”, și nu au contestat pasiunea cu care această activistă a atacat frecvent posturile de televiziune atunci când acestea au difuzat anumite programe care nu îndeplineau standardele ei de moralitate.
În alte capitole ale manualului sunt tratate afecțiuni considerate „clasice” de știința modernă, precum autismul și sindromul Asperger și au îmbogățit criteriile de diagnosticare ale unor tulburări de alimentație precum anorexia și bulimia.
Noul manual conține totodată și noi scale de risc care îi vor ajuta pe psihiatrii să identifice pacienții cei mai expuși în fața riscului de comitere a unui suicid.