Adevăratul El Clasico a avut loc sâmbătă. Unicul dar repetabilul, puțintică răbdare. Lume, ca la balamuc. Balamuc ca la târg. De carte. Vivat academia, Vivant professores! Două cărți, două dame. De pică. Frumoase de. De își pot permite să fie orice. Scriitorese, vedete cvasidespuiete, neveste de vis. De Elvis. Una salvează copii, cealaltă îi salvează și ea. De prima. Una urcă pe Kilimanjaro, alta sare cu parașuta. Una o să-și construiască o rachetă și o să-l survoleze într-o joacă pe Djokovic. Cealaltă se poartă cu mănuși, dar nu-l văd bine pe Bute (bravo Lucică, da’ când scrii și tu ceva?! Sau n-o fi lume predispusă la lectură în Canada?!).
Cică nu mai avem public la fotbal. În Groapă au fost doar abonații care vor să-și recupereze paguba prin înjurături. Ultrașii adevărați au avut o revelație când au văzut banner-ul ăla cu “fotbalul e singura ta plăcere?”. Ba e singura, dar măcar nu e plăcere, așa că au dat fuga la cultură. Ne ducem de râpă, s-a apucat lumea fotbalului să citească. Dar măcar de l-ar citi pe mister Procuroru’! Becali, candidatul minciurian, pune lacăte la peluze, alungând suporterii la savurat volume și epuizat tiraje. Iar uriașul Mititelu, campionul unei mari iubiri de sine, își pune rimătorii la treabă, rescriind imnul juveților.
Aici s-a ajuns. Migrează lumea de pe stadioane în biblioteci și librării. A izbutit asta, prin reprezentantele ei cele mai de seamă, generația zeroistă (după optzeciști și nouăzeciști, e logic să urmeze zeroiștii!). Pentru reprezentanta diasporei, aștept cu sufletul la gură traducerea în franceză și lansarea de la Monaco. Că dacă e așa sculă cărticica, trebuie să fie sculă în absolut, sculă universală. Hai că deja s-a spart gheața la Nobel!
