De-a lungul timpului, unele persoane au acuzat pe creștini că cinstirea sfinților a luat locul cinstirii lui Dumnezeu. Această acuzație a fost respinsă cu argumente din Sf. Scriptură și Sf. Tradiție. Biserica Ortodoxă a învățat din totdeauna că cinstirea sfinților se deosebește esențial de adorarea lui Dumnezeu. Sfinții Părinți și scriitori bisericești, adunați în sinoade sau prin scrierile lor, au precizat și au dezvoltat adevărata învățătură despre cinstirea sfinților, arătând deosebirea ei față de adorarea lui Dumnezeu. Cinstirea care se aduce lui Dumnezeu este exprimată prin termenul de latrie – adorare, care desemnează un cult absolut, desăvârșit și suprem. Sfinților se aduce un cult de dulie – cinstire, care este relativ, subordonat, auxiliar de slujire. Deoarece Sfânta Fecioară Maria este „Născătoare de Dumnezeu” și „pururea Fecioară”, i se cuvine o cinstire redată prin termenul hiperdulie – preacinstire, care este mai mare decât cea datorată sfinților.
Deosebirea dintre latrie și dulie, respectiv adorare și cinstire, a fost precizată în mod special de Sf. Chiril al Alexandriei și Sf. Ioan Damaschin.
Sf. Chiril de Alexandria afirma că pe sfinți „îi cinstim numai relativ și cu respect”, iar Sf. Ioan Damaschin arăta că așa cum mucenicii sunt sfinți „nu prin fire, ci prin participare la firea lui Dumnezeu, tot astfel sunt și demni de închinare, nu datorită firii lor, ci din cauză că au în ei pe cel ce prin fire este demn de închinăciune”. Sfinții sunt cinstiți nu pentru ei înșiși, ci pentru harul, darurile care au lucrat în ei. De aceea, și cinstirea lor se îndreaptă în esență tot spre Dumnezeu, care i-a preamărit pe sfinți și le-a oferit numeroase daruri duhovnicești.
Prin cultul creștin ortodox se acordă cinstirea supremă lui Dumnezeu, iar prețuirea arătată sfinților nu umbrește cu nimic adorarea adusă Domnului.
(pr. Gheorghe MIHĂILĂ, www.ziarullumina.ro)
