Deosebirea binelui de rău

„În vremea aceea a auzit tetrarhul Irod vestea ce se dusese despre Iisus și a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; el a înviat din morți și de aceea se fac minuni prin el. Căci Irod, prinzând pe Ioan, l-a legat și l-a pus în temniță, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său. Căci Ioan îi zicea lui: Nu ți se cuvine s-o ai de soție. Și, voind să-l ucidă, s-a temut de mulțime, că-l socotea pe el ca proroc. Iar prăznuind Irod ziua lui de naștere, fiica Irodiadei a jucat în fața oaspeților și i-a plăcut lui Irod. De aceea, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice-i va cere. Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis: Dă-mi aici, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul. Și regele s-a întristat, dar, pentru jurământ și pentru cei care ședeau cu el la masă, a poruncit să i se dea. Și a trimis de a tăiat capul lui Ioan în temniță. Și capul lui a fost adus pe tipsie și a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale. Și, venind ucenicii lui Ioan, au luat trupul lui și l-au înmormântat și s-au dus să dea de știre lui Iisus. Iar Iisus, auzind, S-a dus de acolo singur, cu corabia, în loc pustiu; dar mulțimile, aflând, au venit după El pe jos, din cetăți.” (Matei 14, 1-13)
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea a III-a, Întâia convorbire cu părintele Theonas, Cap. XII, 3-4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 672-673
„Pentru orice lucru este o clipă prielnică și vreme pentru orice îndeletnicire sub cer. Vreme este să te naști și vreme să mori; vreme să sădești și vreme să smulgi ceea ce ai sădit; (…) vreme să plângi și vreme să râzi; vreme să jelești și vreme să dănțuiești; vreme să arunci pietre și vreme să le strângi; (…) vreme pentru război și vreme pentru pace. Iar mai jos zice (Ecclesiastul – n.n.): Este vreme pentru orice lucru și pentru orice faptă. Așadar, despre nimic din acestea nu spune că este veșnic bun, ci să fie îndeplinit la timpul său și cum trebuie. Astfel că aceleași lucruri, care acum au fost săvârșite bine și la timpul lor, dacă au loc când și cum nu trebuie, se dovedesc nefolositoare și primejdioase. În afară, bineînțeles, de cele care sunt prin esența lor permanentă bune sau rele, fără să poată căpăta un conținut potrivnic, cum sunt dreptatea, prudența, bărbăția, temperanța și celelalte virtuți, sau dimpotrivă, viciile, ale căror hotare sunt permanente și nu se pot transforma în contrariul lor. Iar dacă unele pot trece câteodată dintr-o parte în alta, încât față cu cei ce le folosesc să fie socotite bune sau rele, acestea nu din natura lor sunt astfel, ci după cum le simte cel ce le înfăptuiește, bune sau rele, după cum dictează împrejurările.”
Origen, Din comentariul la Evanghelia după Matei, din Cartea a X-a, XXII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 7, p. 53
„(…) Dansul ei (al Irodiadei) era cu totul potrivnic dansului sfânt, pe care nu l-ai putea refuza fără să auzi apoi mustrarea: V-am cântat din fluier și n-ați jucat (Luca 7, 32).”
(Pr. Narcis Stupcanu, Sursa: Ziarul Lumina)