La civilizațiile antice, plantele aromatice și mirodeniile aveau un rol important în viața socială și în afacerile publice și private. Lumînările parfumate, fumul mirositor, vaporii de tămîie sau de lemn de santal umpleau palatele prinților orientali. Femeile din Nubia ardeau cuișoare, scorțișoara pe jeratic pentru ca aromele acestora să le purifice și să le parfumeze trupul. Grecii și romanii umpleau urne cu ierburi și mirodenii pentru a-și parfuma casele. În cadrul banchetelor, fîntînile cu apă de trandafir și ghirlandele de flori puse la gîtul invitaților erau o încîntare.
În imperiul faraonilor smirnă și tămîia erau îngropate alături de alte comori. Smirna era un ingredient important care intră în compoziția renumitului „kuphi” egiptean, cel mai vechi parfum cunoscut în istoria omenirii. Acesta era minunatul parfum folosit de Cleopatra pentru a-i fermeca pe adoratorii ei. Se spunea că pînzele vasului său erau atît de impregnate de aromă încît acesta preceda nava cu mult înainte de a fi văzută.
Egiptenii trimiteau expediții dincolo de Marea Roșie pentru a aduce de acolo rășini, scoarță de copac, mirodenii și ierburi parfumate. O interesantă relatare a unei astfel de expediții a rămas înscrisă pe pereții unui templu de la Deir-el-Bahri. Desene minuțioase și inscripții lungi descriu o flotă încărcată cu „lemn mirositor adus de pe pămîntul zeilor, movilițe de rășină, smirnă, arbori de smirnă, scorțisoară, tămîie, cosmetice pentru ochi…”.
Doar aromele naturale, dăruite de mîna zeilor, puteau produce parfumurile încîntătoare care fermecau popoarele antice. Acest fapt este subliniat în următoarele extrase dintr-un cîntec ce datează de pe vremea Regelui Antuf din a 11-a dinastie: „cufundă-te în miresmele prețioase, care sînt create chiar de zei”.
În epocile în care nu se cunoșteau aerosolii și în care casele erau bine închise, pentru a nu pătrunde frigul iernii, aroma naturală a substanțelor vegetale era indispensabilă pentru orice persoană cu nasul sensibil. Mirosul de bucătărie și mirosul închis al camerelor erau disimulate sub mirosurile plantelor, astfel că nimic nu era mai agreabil și mai proaspăt.
Plantele sînt la fel de eficace și astăzi. Vă puteți parfuma cu ele casa atît pentru plăcerea dumneavoastră cît și a musafirilor, sau le puteți folosi pentru a putea îndepărta mirosul de bucătărie sau alte mirosuri neplăcute.
Deodorant natural cu miros de portocale
Curățați o portocală și puneți cîteva bucăți de coajă pe grătarul cuptorului. Încălziți apoi cuptorul și lăsați-l deschis. Casa se va umple apoi imediat cu parfumul cojilor de portocale. Această metodă simplă este excelentă pentru a elimina mirosurile speciale datorate produselor chimice de curățare a cuptorului.
O altă modalitate foarte simplă de a impregna atmosfera din casă cu parfum de portocală este aceea de a folosi în locul cuptorului caloriferul din cameră, dacă acesta este cald.
Parfum cu aromă de rozmarin
Aroma rozmarinului evocă atmosfera ceremoniilor și a vechilor ritualuri magice. Vă puteți parfuma întreaga casă punînd cîteva rămurele uscate sub hîrtia cu care vă căptușiti rafturile, printre cărți sau pe pervazul ferestrelor. Le puteți împrospăta, din cînd în cînd, cu cîteva picături de esență de rozmarin.
O altă metodă constă în prepararea unui decoct. Puneți o mînă plină de rozmarin la un litru de apă pe care îl lăsați să fiarbă încet fără capac. Pe măsură ce fierbe, parfumul va umple toată casa, îndepărtînd alte mirosuri.
Puteți folosi aceeași metodă, dar folosind scorțișoară, cuișoare, bucatele de vanilie, rădăcină de iris, lemn de santal sau mentă.
Acest articol a fost preluat de pe
www.ele.ro
