Denunțul făcut de Genică Boerică în 2006 în dosarul „Mătușa Tamara” a ridicat suspiciuni din cauza faptului că acesta nu a trecut testul cu detectorul de minciuni, fiind înlăturat de instanța supremă, care i-a achitat pe Adrian Năstase, Ristea Priboi și Ioan Melinescu pentru faptele de corupție.
În 15 decembrie 2011, instanța supremă l-a achitat pe Adrian Năstase în dosarul „Mătușa Tamara”, în care a fost judecat pentru fapte de corupție, alături de consilierul acestuia Ristea Priboi și de fostul șef al al Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB) Ioan Melinescu.
Magistrații instanței supreme arată, în motivarea deciziei, că au aplicat pentru stabilirea acestei soluții principiul juridic „in dubio pro reo”, ceea ce înseamnă că dacă într-un caz planează suspiciuni, atunci acest aspect „îi profită celui judecat”. Concret, instanța supremă și-a expirmat suspiciunea față de motivele și modul în care Genică Boerică a făcut denunțul în anul 2006 în acest caz.
„Sub aspectul acestei infracțiuni, probele invocate de Parchet în actul de acuzare se limitează la cele mai sus evidențiate. În cursul cercetării judecătorești, probele administrate nu au eliminat dubiul cu privire la verosimilitatea denunțului formulat de Genică Boerică”, arată judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție în motivarea deciziei, dată publicității joi.
Instanța notează că la pronunțarea unei condamnări trebuie să-și întemeieze convingerea asupra vinovăției inculpatului pe baza unor probe sigure, clare, certe, or în această cauză probele în acuzarea lui Ioan Melinescu pentru săvârșirea infracțiunii de divulgare de informații nu au acest caracter.
Magistrații precizează că evaluarea probatoriului „lasă loc nesiguranței în privința existenței faptei”, pornind de la constatarea că principala probă a acuzării o constituie declarația lui Genică Boerică, însă credibilitatea acestuia poate fi pusă la îndoială întrucât denunțul acestuia a intervenit în cursul anului 2006, când martorul era arestat în altă cauză, iar testarea poligraf a acestuia a indicat note specifice comportamentului simulat, „cel puțin în condițiile analizate în considerentele deja expuse”.
Judecătorii arată cronologic pentru fiecare acuzat și acuzație în parte motivele pentru care a decis la final achitarea.
Astfel, în cazul lui Ioan Melinescu, pentru fapta de divulgarea de informații, privind presupusa acuzație că acesta i-ar fi dat lui Adrian Năstase un dosar al Danielei Năstase aflat pe rolul instituție, judecătorii arată că procurorii și-au bazat în mare parte acuzarea prin prisma denunțului lui Genică Boerică, pe care magistrații nu îl găsesc credibil.
Judecătorii arată astfel că deși anchetatorii DNA au susținut că credibilitatea afirmațiilor lui Genică Boerică cu privire la divulgarea de către Melinescu a informațiilor privitoare la lucrarea existentă la nivelul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor având ca obiect depunerea în contul Danielei Năstase a sumei de 400.000 de dolari este întărită de faptul că acesta a acceptat, fără rezerve, să fie supus unei testări poligraf pentru dovedirea sincerității susținerilor sale și că, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică, făcut de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Serviciul Criminalistică privind detecția comportamentului simulat, la întrebările „Ai auzit când Melinescu i-a spus lui Priboi că-i va face cadou lui Năstase lucrarea cu privire la Dana Năstase?” și „Ai văzut când Priboi a luat dosarul despre care Melinescu afirma că are legătură cu Dana Năstase?”, răspunsurile subiectului examinat au fost afirmative, adevărate, fără a prezenta note specifice comportamentului simulat, lucrurile nu ar sta deloc așa.
„În realitate, Înalta Curte constată că lucrurile nu stau deloc așa. În raportul de constatare tehnico-științifică nu există nicidecum concluzia că răspunsurile subiectului la cele două întrebări ar fi adevărate. Raportul conține o singură concluzie, referitoare la întrebarea «În primăvara anului 2001, când te-ai întâlnit cu Melinescu lângă oficiu, acesta ți-a spus că are dosarul cu privire la Dana Năstase?», la care subiectul a răspuns afirmativ, detectându-se indicii ale comportamentului simulat (întrebare asupra căreia vom reveni în considerente). Interpretarea că răspunsurile la cele două întrebări relevante pentru infracțiunea analizată ar fi adevărate aparține procurorului, ea nu are niciun corespondent în concluziile raportului de constatare tehnico-științifică pentru detectarea conduitelor simulate la care a fost supus Genică Boerică. Nu se știe în ce temei a făcut procurorul de caz această interpretare, cu atât mai mult cu cât nici diagramele anexate raportului nu indică o situație diferită a răspunsurilor ci, dimpotrivă, mai multe diagramele de la răspunsurile subiectului par să fie identice cu cele de la întrebarea numărul 8, apreciate în raport ca fiind nesincere”, notează judecătorii, desființând astfel credibilitatea denunțului lui Boerică și a susținerilor procurorilor DNA.
Mai mult decât atât, notează instanța supremă, se arată că în discuția post-test, subiectului i-a fost adus la cunoștință faptul că a fost diagnosticat „Nesincer”.
„Se mai arată în rechizitoriu că aspectele relatate de martorul Genică Boerică cu privire la divulgarea de informații de către inculpatul Melinescu Ioan se coroborează cu declarațiile martorilor Drăgan Petre Constantin și Stănescu Niculina Eugenia. O interpretare obiectivă a acestor probe conduce, însă, la constatarea că declarațiile denunțătorului Genică Boerică se coroborează tot cu declarațiile sale, pentru că ambii martori invocați de parchet nu au perceput aspectele relatate în mod direct, ci le cunosc tot din informațiile primite de la denunțător”, se mai arată în motivare.
Direcția Națională Anticorupție a făcut recurs la decizia de achitare a fostului premier Adrian Năstase, a lui Ristea Priboi și a lui Ioan Melinescu, dosarul urmând să se judece la completul de cinci judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Adrian Năstase a fost trimis în judecată de către DNA pentru dare de mită, Ioan Melinescu, președinte al ONPCSB între anii 2001-2004, pentru sustragere sau distrugere de înscrisuri, luare de mită și divulgare de informații, iar Ristea Priboi, consilier al fostului prim-ministru, fost deputat în perioada 2000-2004, pentru complicitate la luare de mită și la dare de mită.
Procurorii au stabilit că, în noiembrie 2000, Ioan Melinescu, în calitate de membru al Plenului Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, i-ar fi contactat, cu sprijinul persoanei denunțătoare, pe Ristea Priboi și pe Adrian Năstase, cărora le-ar fi comunicat că, în cadrul instituției în care își desfășura activitatea, se află în lucru, cu propunere de informare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, o lucrare având ca obiect depunerea în numerar a unei sume de 400.000 de dolari într-un cont bancar având-o ca titular pe Daniela Năstase, soția lui Adrian Năstase.
Atunci, Melinescu i-ar fi promis lui Năstase că va bloca lucrarea până după alegerile din decembrie 2000, sugerând că acest dosar trebuie să dispară. Năstase Adrian s-a declarat de acord cu propunerea respectivă, arătând că urmărește această finalitate, susțineau procurorii.
