Genică Boerică, cel care l-a denunțat la DNA pe fostul premier Adrian Năstase în dosarul „mătușa Tamara” – în care fostul demnitar a fost achitat de instanța supremă -, a fost condamnat, luni, de către Tribunalul București la 12 ani de detenție într-un caz de spălare de bani.
Tribunalul Capitalei l-a condamnat pe Genică Boerică într-un dosar de spălare bani în care a a fost deferit justiției alături de alte 11 persoane, decizia nefiind însă definitivă și putâmd fi contestată la Curtea de Apel București.
Tribunalul a aplicat mai multe pedepse cu închisoarea lui Genică Boerică, pentru infracțiuni la Legea 656/2002 privind prevenirea si sancționarea spălării banilor, dar și pentru infracțiuni prevăzute de Codul penal.
În final, tribunalul a decis ca Boerică să execute zece ani de închisoare, aceasta fiind cea mai mare pedeapsa stabilită pe numele afaceristului, instanța aplicând și un spor de doi ani. Concret, Boerică va executa 12 ani de închisoare, potrivit tribunalului.
Craioveanul Genică Boerică a mai fost implicat în restituiri ilegale de TVA, în 2007 fiind eliberat din arest preventiv.
El este cel care, în 2006, l-a denunțat la Direcția Națională Anticorupție pe liderul PSD Adrian Năstase, care a fost deferit justiției pentru fapte de corupție.
Denunțul făcut de Genică Boerică în 2006 în dosarul „Mătușa Tamara” a ridicat suspiciuni, în opinia judecătorilor instanței supreme, din cauza faptului că acesta nu a trecut testul cu detectorul de minciuni, fiind înlăturat de Înalta Curte, care a decis achitarea lui Adrian Năstase, Ristea Priboi și Ioan Melinescu pentru faptele de corupție.
În 15 decembrie 2011, instanța supremă l-a achitat pe Adrian Năstase în dosarul „Mătușa Tamara”, în care a fost judecat pentru fapte de corupție, alături de consilierul acestuia Ristea Priboi și de fostul șef al al Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB) Ioan Melinescu.
Magistrații instanței supreme arată, în motivarea deciziei, că au aplicat pentru stabilirea acestei soluții principiul juridic „in dubio pro reo”, ceea ce înseamnă că dacă într-un caz planează suspiciuni, atunci acest aspect „îi profită celui judecat”. Concret, instanța supremă și-a exprimat suspiciunea față de motivele și modul în care Genică Boerică a făcut denunțul în anul 2006 în acest caz. „Sub aspectul acestei infracțiuni, probele invocate de Parchet în actul de acuzare se limitează la cele mai sus evidențiate. În cursul cercetării judecătorești, probele administrate nu au eliminat dubiul cu privire la verosimilitatea denunțului formulat de Genică Boerică”, arată judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție în motivarea deciziei, dată publicității joi.
Magistrații precizează că evaluarea probatoriului „lasă loc nesiguranței în privința existenței faptei”, pornind de la constatarea că principala probă a acuzării o constituie declarația lui Genică Boerică, însă credibilitatea acestuia poate fi pusă la îndoială, întrucât denunțul acestuia a intervenit în cursul anului 2006, când martorul era arestat în altă cauză, iar testarea poligraf a acestuia a indicat note specifice comportamentului simulat, „cel puțin în condițiile analizate în considerentele deja expuse”.
