Denunț la Parchetul General privind moartea a 340 de copii în Spitalul pentru copii neuropsihici Siret

Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc a depus un denunț la Parchetul General pentru tratamente neomenoase aplicate în timpul regimului comunist copiilor din Spitalul pentru copii neuropsihici cronici Siret, a informat, ieri, agenția de știri Mediafax. Denunțul face referire la perioada 1 ianuarie 1980 – 22 decembrie 1989, în care au murit 340 de copii.
Potrivit Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), Spitalul de copii neuropsihici Siret, numit sugestiv în limbajul localnicilor „Orfelinatul Groazei”, a fost înființat în 1956 prin ordin al ministrului Sănătății, fiind printre primele unități medicale din România comunistă dedicată afecțiunilor neurologice infantile.
„În perioada 1956-2001 au fost internați la Siret 8.586 de copii, dintre aceștia pierzându-și viața nu mai puțin de 1.500. Din rațiuni de timp și resurse umane limitate, știind că investigația este de mari proporții, atât pentru IICCMER, cât și pentru Parchetul General, s-a ales pentru început perioada anilor `80. Pentru perioada de referință pentru care IICCMER a înaintat denunțul, s-au înregistrat 340 de decese, cu un maxim în anul 1981, de 81 de copii decedați, în timp ce în 1991, în noile condiții create prin implicarea unor organizații filantropice, registrele de stare civilă consemnează două decese”, arată IICCMER, într-un comunicat de presă remis luni către Mediafax.
Numărul declarat al deceselor scade considerabil începând cu anii 1983 și 1984, adică 12 decese în 1984, ca urmare a transferului masiv de copii către alte unități din țară. Astfel, registrul spitalului consemnează transferul a peste 750 de copii în numai câteva zile de la finele lunii noiembrie 1983.
Afecțiuni ușor de prevenit și de tratat și tratamente neomenoase aplicate copiilor au fost cauza morților
„Majoritatea deceselor aveau loc în lunile de iarnă, cauzele acestora fiind, într-o proporție covârșitoare, afecțiunile pulmonare, urmate de epilepsii, afecțiuni cardiace, renale, hepatice, gastrointestinale etc. Pe grupe de vârstă, cele mai multe decese au fost consemnate în dreptul grupei 1-4 ani (mai mult de jumătate), urmată de grupele 5-10 ani, 11-18 ani și peste 18 ani. O analiză asupra locului de proveniență a copiilor decedați demonstrează faptul că o mare parte a acestora proveneau din localități din județul Suceava sau județe învecinate, dar și din zone mai îndepărtate, precum București, Bihor, Timiș, Dâmbovița, Constanța etc.”, arată Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc.
Contextul istoric declanșator a fost creat în anul 1966, când regimul comunist din România a inițiat una dintre cele mai restrictive politici demografice pronataliste.
Minorii ce necesitau protecție din partea statului erau împărțiți în trei categorii: „recuperabili”, „parțial-recuperabili” și „nerecuperabili”. Diferențierea era făcută între o categorie de minori pe care statul încerca să-i „recupereze”, total sau parțial, pentru integrarea ulterioară în producție, și o categorie de copii în care statul nu era dispus să investească și pe care nici măcar nu dorea să-i recunoască.
„Reabilitarea, chiar și parțială, a acestor copii, care ar fi putut fi ulterior integrați în muncă, solicita cheltuieli importante, la care statul contribuia doar parțial. Părinții erau nevoiți să acopere o parte din costurile îngrijirii copiilor, indiferent de situația lor materială. Nu puține sunt cazurile în care familii monoparentale, cu venituri minime, sunt nevoite să plătească până la jumătate din acestea pentru întreținerea minorului în cămin. Mai dificilă era situația minorilor orfani de ambii părinți, lipsiți de bunuri materiale sau rude, pentru care bugetul asigurărilor sociale nu avea prevăzute sume și nici baza legală prin care să poată acoperi aceste cheltuieli. Pentru ideologia comunistă, doar omul sănătos intra în discuție, «rebuturile» fiind ascunse și, la limită, evacuate”, potrivit sursei citate.
În urma analizei actelor de deces și a certificatelor constatatoare de moarte, efectuată de experții IICCMER și de o echipă de specialiști în medicină legală, s-a constatat că, pe de o parte, au existat rate crescute de mortalitate în cazul unor patologii ușor de prevenit sau de diagnosticat precoce și de tratat corespunzător, iar, pe de altă parte, au existat cauze de moarte care susțin, prin specificul lor, concluziile cu privire la existența unui regim caracterizat prin tratamente neomenoase aplicate minorilor din spital.
Ca urmare a acestor descoperiri IICCMER a înaintat o sesizare penală către Parchetul General, a doua dintr-o serie de sesizări care vizează crime sistemice și sistematice petrecute în perioada comunistă, având în vedere toate ramificațiile administrative, profesionale și politice.