În calendarul ortodox, în săptămâna a cincea a Postului Paștelui sunt menționate, în zilele de miercuri și vineri, Denii, a Canonului celui Mare și a Acatistului Născătoarei de Dumnezeu. Așadar, astăzi, în bisericile ortodoxe se va oficia o slujbă unică din întreg anul bisericesc: Denia Canonului celui Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Oficiat și în prima săptămână a postului – în zilele de luni până joi – astăzi canonul va fi citit integral și va cuprinde, de asemenea, și lectura vieții extraordinare a Sfintei Maria Egipteanca.
1. Ce sunt Deniile?
Prin caracterul și conținutul lor, deniile sunt unicate în cultul divin ortodox. Cuvântul “denie” vine de la slavonescul “vdenie” și înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă. Mai precis, denia este slujba utreniei sau “de dimineață” care se săvârșește seara, în ajun. Denia se deosebește de priveghere, care înseamnă tot slujba de seară, prin faptul că se referă numai la utrenia săvârșită seara.
Dacă privegherea se săvârșește în ajunul sărbătorilor importante, deniile se săvârșesc numai în două săptămâni din timpul unui an bisericesc și anume: în săptămâna a cincea și a șaptea (sau a Patimilor) din Postul Paștelui.
Cele două denii din săptămâna a cincea sunt utreniile zilelor de joi și sâmbăta săvârșite seara, în ajun. Slujba este o utrenie de post care înglobează în ea cele două piese imnografice foarte importante și frumoase: Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, imnograf din secolul al VIII-lea si Acatistul Bunei Vestiri, atribuit Patriarhului Serghie al Constantinopolului (sec. VII).
Prima piesă imnografică, cunoscută și sub numele de “Canonul de pocăință” este alcătuit din 271 de imnuri sau strofe în care autorul exprimă în formă întraripată zdrobirea inimii celui păcătos, constituind un imn statornic spre pocăință. Cea de-a două compoziție imnografică, Acatistul Bunei Vestiri, este un imn de laudă închinat Maicii Domnului, alcătuit din 24 de strofe. Această piesă imnografică dă expresie sub forma poetică, învățăturii Bisericii despre Maica Domnului.
“Canonul cel Mare este un poem remarcabil prin profunzimea evlaviei și a pocăinței”, a afirmat, pentru Radio Trinitas, părintele profesor Teofil Anastasoaie, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureștilor. “Este o deosebit de frumoasă evocare a personajelor biblice, prin care ni se propune o îngenunchere în pocăință, o reculegere și o aducere aminte a păcatelor, prin care omenirea a supărat pe Dumnezeu, dar în același timp ni se aduce aminte și de frumoasele întoarceri către Dumnezeu.
Sufletul este invitat să săvârșească această călătorie duhovnicească și să revadă cu ochii minții aceste fapte ale personajelor biblice și să învețe de la ele să câștige pocăința, împăcându-se cu Dumnezeu. Aceasta este marea bucurie pe care Sf. Andrei Criteanul o face credincioșilor în prima și în a cincea săptămână a Postului Mare, când se citește acest canon mare, un canon care ne ajută să ne apropiem de pocăința cu care trebuie să schimbăm sufletul nostru în vederea întâmpinării Luminii Învierii”, a mai spus părintele Teofil Anăstăsoaie.
Imn dedicat intervenției miraculoase a Sf. Fecioare În toate bisericile ortodoxe, vineri va avea loc Denia Acatistului Născătoarei de Dumnezeu. Acatistul este un imn de laudă la adresa Sfintei Fecioare Maria, și a fost alcătuit în prima jumătate a secolului al VII-lea de către patriarhul Serghie al Constantinopolului.
„Este o slujbă care a fost rânduită de Dumnezeieștii Părinți în amintirea unui eveniment petrecut în anul 626, în cetatea Constantinopolului, atunci când împăratul Heraclie fusese plecat în Orient pentru apărarea cetății și în acest timp cetatea a fost atacată de perși și de avari”, spune, din nou, părintele profesor Teofil Anastasoaie, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureștilor. “Atunci Patriarhul Serghie al Constantinopolului, luând icoana Născătoarei de Dumnezeu, a înconjurat împreună cu poporul cetatea, pe zidurile ei, și Născătoarea de Dumnezeu a intervenit ajutând dreptcredincioșii să biruiască pe păgâni. În noaptea aceea, ca semn de recunoștință, poporul a săvârșit în biserică această slujbă a Imnului Acatist, care este de fapt Acatistul Bunei Vestiri, atât de cunoscut de către credincioșii care o iubesc pe Maica Domnului. În această vineri se face acest acatist ca o mulțumire adusă Maicii Domnului, fiind o laudă și o cinste pe care noi, credincioșii, o aducem Născătoarei de Dumnezeu”.
Săptămână a pocăinței
Săptămâna a cincea din Postul Sfintelor Paști mai este numită și “săptămâna pocăinței”, deoarece Biserica Ortodoxă o va sărbători, duminică, 5 aprilie, pe Cuvioasa Maria Egipteanca. Aceasta a trăit în Egipt, în secolul al V-lea d.Hr. Când avea 12 ani, a plecat fără știrea părinților la Alexandria și a petrecut aici mulți ani în păcat și destrăbălare. Ajunsă în Ierusalim, împreună cu alți păcătoși, s-a dedat la tot felul de desfrânări, cu gândul să spurce locurile sfinte. Dar când a vrut să intre în biserică, în ziua Înălțării Crucii, a simțit ca o putere nevăzută a țintuit-o în locul în care se afla.
Prin fața ochilor i s-au derulat atunci, ca într-un film, toate faptele vieții ei păcătoase, dar și amintirile sfaturilor bune ale mamei sale. Înlăcrimată, promite în fața icoanei Maicii Domnului că va îmbrățișa Crucea și toată viața îl va sluji pe Hristos. La vârsta de 20 de ani a făcut Canon de pocăință, restul de 47 de ani petrecându-i în pustia Iordanului, unde a dus o viață exemplară, cu post aspru și multă rugăciune. La plecarea din această lume a fost împărtășită de Sf. Mucenic Zosima.
“Săptămâna aceasta este săptămâna pocăinței, întrucât duminica o vom prăznui pe Sf. Maria Egipteanca, pildă de pocăință”, a spus eclesiarhul Catedralei patriarhale din București, părintele arhimandrit Antim. “Atât în slujba Canonului celui Mare, cât și în Denia Acatistului ne aducem aminte de ceea ce înseamnă pocăința pentru iertarea păcatelor noastre. Specificul Canonului Mare este o rugăciune de pocăință, dar și această minune pe care Maica Domnului o săvârșește vine în urma pocăinței și cerinței de iertare a poporului celui drept credincios”.
(sursa: www.cronicaromana.ro)
