Democratizarea PSD



Epopeea Candidatului PSD pentru scrutinul de la București pare să nu se fi încheiat. Sorin Oprescu, perdantul de la Comitetul Executiv Național, și-a anunțat intenția de a candida ca independent.
În același timp, o nouă epopee își anunță primele acorduri: cea a alianței parlamentare cu Partidul Conservator.
Deja, câțiva fruntași PSD și-au declarat opoziția la o asemenea decizie.
În istoria postdecembristă, PSD, urmaș al FSN și PDSR, s-a remarcat prin imaginea de monolit, în stilul răposatului PCR. Confruntări între tabere au existat dintotdeauna în acest partid, cu deosebire în anii guvernării Năstase când, după dezvăluirile ulterioare, se ajunsese ca diferiți miniștri să mituiască presa cu publicitate de stat pentru a duce sângeroase campanii împotriva colegiilor de guvern și de partid. Niciodată însă în istoria FSN-PSDR candidatul la localele pentru București n-a adus în afară atâtea poziții adverse. Noutatea nu constă, așadar, în existența unor conflicte interne, ci în faptul răbufnirii lor în spațiul public. Înainte vreme liderii PSD se confruntau în culise până la lichidare politică reciprocă. Numai că, în afară, în spațiul public, apărea doar rezultatul confruntărilor discrete. Acum însă, bătăliile se duc, cu toate armele, în spațiul public.
S-au dat multe explicații acestei situații din PSD. Cea mai des întâlnită: confruntările dintre taberele existente în partid. S-au dat și prognosticuri. Bătălia a redus șansele PSD de a cuceri Bucureștii.
Nu ne hazardăm nici în pipăirea dedesubturilor, nici în schițarea unui prognostic.
Putem vorbi, în schimb, de un efect pozitiv al acestui război pe față. Un efect pe care, dacă l-ar ști specula, PSD ar putea scoate din el un câștig politic însemnat pe termen lung.
Confruntarea pentru desemnarea candidatului adâncește o imagine dobândită de PSD după congresul din aprilie 2005: cea de formațiune democratică.
De atunci, PSD a fost scena unor numeroase confruntări publice între diferitele grupări. O serie de decizii – cea privindu-l pe Adrian Năstase, de exemplu – au fost rodul unui vot democratic transparent.
Una din cauzele antipatiei față de PSD a electoratului urban, cu deosebire a celui activ, a constat în imaginea – moștenită de la PDSR și FSN – de partid cu vădite conotații de Partid Comunist.
Avantajoasă la o anume categorie de alegători, imaginea de mașinărie impecabilă, fără fisuri, a dus la ostilitatea provocată altei părți a electoratului: ostilitatea față de partide dictatoriale.
Culminând cu bătălia pentru candidatul la București, PSD s-a afirmat în ultimul timp drept formațiunea cea mai democratică din România.
Dacă ar fi ageri, liderii formațiunii ar putea porni o campanie pentru a ne convinge că în PSD reforma a avut loc.