Nepot de soră al Hurmuzăcheștilor și cel dintâi poet al Bucovinei, aflat într-o veșnică dispută cu Pumnul, Eminescu și Alecsandri, Demetriu Petrino a publicat două cărți de versuri, „Flori de mormânt” (1867) și „Lumine și umbre. Poesii” (1875), dintre poemele publicate în „Foaia Societății” și în „Familia”, importante fiind „Invocare“ („Foaia…”, 1865), „Către Muze” („Foaia…”, 1866), „Raul“ (Cernăuți, 1875) și „La gura sobei“ (în trei cânturi, în „Familia“, Budapesta, 1876).
26.10.1844, Rujnița – 29.04.1878, București
Demetriu PETRINO
Recomandări
Eudoxiu Hurmuzachi – savant și patriot – 150 de ani de la trecerea la cele veșnice (1874-2024)
Toamna – un nou început
Necunoscuta Veronica Micle (2)
„Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”
Școală nouă inaugurată în Sadova la împlinirea a 150 de ani de învățământ în această comună
