Delicatese (nu doar culinare) (8). Pogăcele

Coroane.Pentru a înțelege ce însemnau atunci (1910) în Imperiul Austro-Ungar, moneda ”coroană”, iată câteva prețuri: 100 kg grâu – 16-17,50 coroane, 100 kg porumb – 10-11 coroane, un litru de vin vechi de 2-3 ani – 0,50 coroane, un galben – 11,27 coroane, 100 mărci aur – 117,25 coroane.
Dialog. Dialog telefonic conjugal… într-o căsnicie ”înăcrită”. Ea: – Ai ajuns la bloc, bețivanule!? Să cobor după tine? El: – Apăi… apăiiii, na, acuma tocmai dau colțul! Ea: – Doamne-ajută! Dzeu să te ierte!
Joseph Rudyard Kipling.S-a născut în 30 decembrie 1865, în Bombay, Mumbai din zilele noastre, India. Poet și prozator britanic, a fost laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1907. „Să ai curajul să spui da / Să ai curajul să spui nu / Și-n fiecare clipă grea / Să fii mereu, același Tu! / Să știi să crezi / Când unii te înșală, / Să te ridici / Când alții te doboară, / Să poți păstra / Ce alții vor s-alunge, / Să știi să râzi / Când sufletul îți plânge / Și cald tu să rămâi, / Chiar dacă afară ninge.”
U.E. (Ce rimează cu …uie). Ca niște mereu ”supuși” ce suntem… cred că într-o zi în care U.E. se va desființa – ceea ce nu aș dori – noi, românii, vom rămâne, cuminți cum suntem, acolo, doar pentru că nu vom îndeplini… ”criteriile de ieșire”!
Niet. Cum se numește Net-ul la ruși? Niet-work.
Pogăcele.Augusta Sarariu, o gospodină destoinică, adună în cartea sa populară – intitulată pompos „Călăuza vestalei moderne” (Tipografia Adolf Sonnenfeld, Oradea, 1934) – o sumedenie de rețete savuroase la intersecția bucătăriei tradiționale din Transilvania cu influențele culinare occidentale, în special nemțești, impunând rigoare și precizie. Gogoși cu jumări – ingrediente și mod de preparare: „Se taie 1/4 kilograme jumări foarte fin, se pun pe scândură împreună cu 140 grame de untură de porc și 560 grame făină de aur «Herdan»; acestea se măsoară exact, apoi se amestecă bine și se face un aluat cu 20 grame drojdie topită în 1/2 de pahar și 2 ouă întregi, se bate bine cu sucitorul, se întinde într’o foaie de grosimea unui 1/2 deget, se scot gogoși potrivite, se pun pe o tavă unsă cu untură și se lasă să crească acoperite, apoi se ung cu ou bătut și se coc până se rumenesc frumos.” Variantă: aceste gogoși foarte gustoase fac din jumări vedetele incontestabile ale produselor din grăsime de porc. Le-aș vedea discret presărate cu un amestec de boia dulce (două părți), boia iute (o parte) și pudră de usturoi înainte de servire. În Banat, sunt cunoscute ca pogăcele. (D.S. Boerescu)
Scuză.La serviciu, o tânără se scuză: – Șefule, azi noapte nu am dormit de loc. – Motivul? – Nici motivul nu a dormit.
Pahare.Optimistul: paharul e pe jumătate plin. Pesimistul: paharul e pe jumătate gol. Inginerul: paharul are dublu din capacitatea necesară.
Cilibi Moise.„România este dulce ca un rod, oricine trebuie să o guste.” …Bucureșteanul de la jumătatea veacului XIXX era surprins adesea râzând cu gura până la urechi la zicerile lui Cilibi Moise, cel care, desfășurându-și comerțul ambulant cu mărunțișuri la capătul dinspre Dâmbovița al Podului Calicilor, știa prea bine că „în București nu stau goale catastifurile, gârla și pușcăria”! Într-o bună zi, stând cu o halbă de bere în față la Cafeneaua Fialkowski de pe Podul Mogoșoaiei (actuala Cale a Victoriei), Cilibi își admira noile încălțări, pe care pretindea că le-a luat la preț de chilipir de pe Ulița Franțuzească. Atunci când prietenii săi au dat buzna să-și cumpere și ei astfel de ghete de lac ei au realizat farsa: li se spusese prețul pentru o singură botină, nu pentru amândouă!”
Iubirii. ”Cad în genunchi și-ți mulțumesc, iubire, / Pentru aceste zilnice semnale / Și voci ale mărinimiei tale / Cu care-mi umpli sufletu-n neștire. / Cad în genunchi și-ți mulțumesc, iubire, / Pentru înaltul pact ce ne unește, / Timbrat de-a fericirii stea subțire / – Și-ți mulțumesc și pentru deznădejde.” (Nina Cassian)
Scufița roșie (în pandemie). – Bunicuțo, de ce ai urechile atât de mari!? – De la mască, nepoato…, de la mască!
Herdan.Și Păstorel Teodoreanu recomanda în rețetele lui produsele ”Herdan”, o marcă de prestigiu în materie de făină și produse de panificație în perioada interbelică: „Fabrica Herdan era furnizoarea de pâine, făină și biscuiți a Curții Regale. În timp, ei au reușit să-și clădească un imperiu al panificației, având în vedere că familia deținea o moară și o fabrică de pâine (care s-a numit ”Herdan” inițial și apoi ”Fabrica de pâine Plevna” în timpul comunismului). Tot familia Herdan a fost cea care a adus primul fast-food în România, numit ”Automatul Herdan”, idee preluată de la un american. ”Mari scriitori ai vremii Arșavir Acterian, Emil Cioran, Mircea Eliade, dar și pictori ca Pallady, Jean Al. Steriadi, toți au descris acest loc în amintirile lor. Ei își făceau veacul aici”, povestește Adrian Buga. (…) Mulți pictori frecventau ”automatele” familiei Herdan, artiști ca Theodor Pallady, Jean Al. Steriadi, Lucian Grigorescu, Ion Musceleanu”. Într-un local al familiei Herdan – „Bufetul 7 lei” – s-a angajat casieră, la vârsta de 16 ani, Maria Tănase, înainte de a-și începe cariera artistică strălucitoare, la Teatrul „Cărăbuș”.
Constatare (din pandemie). E al doilea an când facem sărbătorile izolați în case, dar văd că nu prea protestează nimeni. Probabil că s-a prins lumea că – de fapt – e mai fain fără musafiri!?
Ciudate (ori, nu…?). – O doamnă mărturisește că și-a înșelat soțul, care s-a sinucis, aflând. Dar… amantul a refuzat, apoi, s-o ia de nevastă. – Un tânăr povestește cum a făcut șase luni de pușcărie pentru un pumn dat unui coleg, la prima lui beție, după petrecerea de Bac… Cel lovit era fiul lui… X! – O elevă foarte bună și-a luat zilele, fiindcă părinții i-au reproșat vehement o notă de 5 la geografie. Oare… în ce (fel de) lume trăim…?
Opțiune. Dacă ar trebui să alegi dintre nevastă-ta și premiul cel mare la loto, ce mașină ți-ai cumpăra?
Legume la tigaie.”Ingrediente: Felurite legume și verdețuri. Preparare: Se trag la tigaie legumele și verdețurile tăiate mărunt. În final, acestea se trag repede din tigaie, punând în locul lor un antricot mare de porc. Tot friptura-i temelie.” (Florin Ștefănescu)