Delicatese (nu doar culinare) (42). Zen

Naționalism (veritabil). ”Naționalismul nu e numai marea iubire pentru morți, ci este mai ales setea de eternitate pentru neamul românesc. Nu iubești numai ce a fost a strămoșilor și ce este încă al tău – ci vrei ca acest tot să rămână în eternitate. Trebuie să iubești România cu frenezie, s-o iubești și să crezi în ea împotriva tuturor evidențelor, ca să poți uita gradul de descompunere în care am ajuns.” (Mircea Eliade)
Tuslama.Rețeta originală de tuslama a suferit câteva modificări după ce a intrat în bucătăria românească, smântâna sau hreanul fiind adaosuri native. Foarte populară în cârciumile din Muntenia, până în anii ’40 era chiar mai cerută decât ciorba de burtă, fiind considerată o mâncare „moșierească”, după cum arăta Radu Anton Roman. Tuslamaua ”regală” are nevoie de un timp de pregătire destul de lung, de aproximativ patru ore, dar rodul merită sforțarea. Se folosesc 2 kilograme burtă de vacă, 3 kilograme picioare de vacă cu os, 1 lingură de unt, 1 lingură de făină, 1 căpățână de usturoi, 4 linguri de oțet, 2-3 cepe, 2 morcovi, 1 păstârnac, 500 ml iaurt gras, sare, piper. Burta crudă trebuie curățată îndelung și cu ochii măriți, în mai multe ape în care am pus oțet. După aceea, se curăță zarzavaturile. Burta se pune la fiert în apă rece, împreună cu picioarele de vacă. Se spumează de câte ori este nevoie, iar focul trebuie menținut mic. Abia după ore întregi de fierbere, când carnea a început să se înmoaie, puteți adăugă ceapa, morcovii, păstârnacul și o lingură de sare. După ce burta și picioarele de vacă au fiert, le puteți scoate din oală și să le lăsați la răcit. Burta se taie în bucăți potrivite, iar carnea de pe picioarele de vită se desprinde și se porționează. Usturoiul se curăță și apoi se pisează, iar mujdeiul obținut se amestecă împreună cu iaurtul gras. Peste aceasta adăugați oțetul și iaurtul cu usturoi, presărând sare și piper după pofta inimii și mai lăsați să dea o dată în clocot și apoi opriți focul. Este musai să o savurați imediat, aburindă, cu pâine proaspătă. (bucătărescu.ro)
Chefir.Cuvântul chefir provine din cuvântul turcesckeif, care înseamnă „să te simți bine”. Boabele de chefir nu sunt boabe de cereale, sunt o colonie granuloasă de drojdie și lactobacil (bacteriile populare care transformă laptele în iaurt) care arată ca un cap de conopidă. Puteți prepara chefir de casă prin fermentarea laptelui de vacă, capră sau oaie cu boabe de chefir în aproximativ 24 de ore. Când bei chefir, ceea ce bei este în esență viu, cu peste 300 de specii microbiene de bacterii, drojdii și ciuperci care coexistă într-o relație simbiotică. Beneficii: 1. Luptă împotriva Salmonelei, Escherichia coli și a altor microbi dăunători. 2. Întărește sistemul imunitar. 3. Reduce inflamația. 4. Întărește oasele și reduce riscul de osteoporoză. 5. Îmbunătățește sănătatea intestinală și ajută digestia. 6. Susține sănătatea inimii. 7. Poate proteja împotriva cancerului. 8. Promovează vindecarea rănilor. 9. Poate îmbunătăți simptomele alergiei și astmului. 10. Poate susține pierderea în greutate.
Zen. Maestrul zen chinez Hyakujo obișnuia să îndeplinească cele mai grele munci alături de discipolii săi, chiar și la vârsta de 80 de ani. Săpa, făcea curățenie, culegea fructe și așa mai departe. Discipolilor săi le părea rău să îl vadă pe bătrânul Hyakujo muncind, dar știau că acesta nu ar fi acceptat să stea pur și simplu să îi privească, în timp ce ei făceau treabă. Pentru a-i menaja totuși forțele, s-au hotărât să-i ascundă uneltele de grădinărit. A doua zi dimineață, maestrul zen a căutat uneltele, nu le-a găsit și, prin urmare, a stat toată ziua. Dar a refuzat să mănânce atât la prânz, cât și la cină. În ziua următoare, povestea s-a repetat. Maestrul nu și-a găsit uneltele, a stat privind cum discipolii munceau, iar la masă a stat de asemenea, uitându-se la aceștia, fără ca el să mănânce ceva. Discipolii și-au dat seama că totul se datorează faptei lor și peste noaptea i-au pus uneltele de muncă la loc. Dimineața, maestrul și-a găsit uneltele și a muncit în rând cu toată lumea. Când a venit vremea să se așeze la masă, Hyakujo a mâncat normal, ca întotdeauna. Abia seara le-a spus maestrul zen învățătura pe care trebuiau să o desprindă de aici: „nu muncești, nu mănânci“.
Mahmureală.Iată cele mai bune remedii pentru mahmureală: Dacă ai băut prea mult ieri, hidratează-te rapid. Un pahar sau două de apă pot reface flora stomacului și te pot rehidrata imediat. Cafeaua este și ea un remediu foarte bun pentru mahmureală. Dimineața devreme, după ce ai consumat alcool noaptea trecută, consumă o cafea tare, fără lapte sau zahăr. La fel de bune sunt și ceaiurile de orice fel, dar și apa cu vitamine sau electroliți, care te energizează rapid. Și limonada este extrem de bună, dar și fresh-urile de portocale sau grepfrut. Un bol cu supă de pui este absolut ideal după ce ai consumat, ziua sau noaptea trecută, alcool. Te va ajuta să-ți refaci organismul și vei scăpa rapid și de senzația de greață. Și iaurtul sau chefirul este extrem de bun remediu pentru mahmureala de după Crăciun. De asemenea, poți consuma inclusiv brânză foarte slabă sau pâine prăjită, biscuiți. Mierea de albine e bogată în fructoză și ajută imediat la refacerea organismului. Mai poți consuma ouă, semințe sau nuci, însă trebuie neapărat să eviți carnea grasă, dulciurile și alte alimente care îți pot provoca greață și îți pot intensifica senzația de „greu de stomac”. De asemenea, poți bea și ceai cu ghimbir, tot pentru a alunga senzația de greață și amețeală. Și plimbările în aer liber pot fi o soluție extrem de bună pentru a scăpa de mahmureală. Numai 10 minute la o plimbare te pot ajuta să te simți mult mai bine, mai ales că mișcarea te ajută la secreția endorfinelor și eliminarea toxinelor din organism.
Baladă(oarecum inedită: o parodie la celebra poezie a lui Mircea Dinescu, zămislită de… el însuși). ”Baladă cam veselă pentru tristețea celui plecat la oaste”. ”Mă-ta este chioambă, tac-tu-i cam departe / Haide, te grăbește, vino pân’ la gard / De armată numai o zi mă desparte / Și de doru-ți, dragă, palmele mă ard. // De nu vrei, adio, pa, mă duc la alta / Poartă-ți prin ogradă fecioria dar / Să știi, pentru tine n-am să plâng cât balta / Când, soldat, mi-oi face obiele din ziar. // Totuși, câteodată, tăind pătrunjeii / Ori când rezemat voi sta de patul puștii / Voi gândi în treacăt la patul femeii / Și c-am vrut, copilă, să te-nvăț ce nu știi. // Am să fiu cam singuri printre toți căprarii / Ori la-nfirmerie prins de-o mare febră / «Să trăiți» voi spune către toți mai marii / Iară pe sergenți am să-i învăț algebră. / Tu vei fi frumoasă, te-or curta băieții / Te vor duce-n parcuri, la film, la șosea / Eu, în vremea asta, voi urca pereții / Muntelui în coardă, vai de viața mea! / Sau te mărita-vei, parcă poți să știi? / Mie nici vei spune când e cununia, / Ori poate din aer vr’un glonț m-o lovi / De m-o plânge apoi toată Slobozia? / Lasă-ți deci părinții, pe gânduri nu sta / De nu vrei blesteme să-ți arunc îndat’ / Dragostea e dulce ca o acadea / Haide, te grăbește, mâine plec soldat.” (Mircea Dinescu)