Delicatese (nu doar culinare) (30). Dietă și… divorț

Ideal.Viața sexuală echilibrată e atunci când ea nu vrea, dar nici ție nu-ți trebuie…
Destin.”Noi ne iubim în paturi de-mprumut:/Pe-o canapea îngustă, fără pernă,/Crezând că aventura de-un minut/Devine lesne „dragoste eternă”.//Noi ne iubim pe scenă, -ntr-un decor:/Pe-un sac – umplut cu paie – dintr-o piesă/Eu par un ceas truver rătăcitor,/Tu ești o oră magica prințesă.//Sperăm cu disperare amândoi/Că ni-e de-ajuns o-mbrățișare-n fugă/Și că statutul nostru de eroi/Nu poate-apoteoza să-i distrugă.//Noi ne iubim visându-ne-n secret/Perechea pasionată și celebră/Trăind în moarte, fără de regret,/Un scurt si iluzoriu act de febră.//Noi ne iubim…dar cuplu consacrat,/Culcat calm, în culcuș fără alarme,/Am deveni doar într-un simplu pat/În care-am învăța cum se și doarme.” (Romulus Vulpescu). Dietă (și divorț). “ – Zilnic am implorat pe nevastă-mea să înceteze stupida și atât de dăunătoare cură de slăbire, povestește cofetarul Gaston Ledonier într-un proces de divorț care amuză nespus societatea pariziană. I-am spus că mie nu-mi plac femeile slabe, iar soția trebue să placă în primul rând soțului. D-na Féréoline Ledonier, o ființă eterică, într-o toaletă cât se poate de rafinată, susține în instanță că în epoca liniei zvelte, ea nu se poate înfățișa ca o figură de Rubens. Dl. Ledonier mai susține că pentru un cofetar cura de slăbire a nevestei înseamnă o periclitare a negoțului. – Soția mea e nostimă și elegantă, după cum vă puteți convinge, spune el. Când nu era încă atât de slabă, părea mult mai nostimă și ședea la casă. Cofetăria noastră e localul de întâlnire a unui public monden și multe cliente sunt prietene personale ale nevestei mele. Pe când înainte vreme nevastă-mea era o atracție a cofetăriei, când trona înfloritoare și durdulie la casă, în ultimul an am trecut prin adevărate chinuri de tortură când auzeam conversațiile ei cu clientele noastre. Doamnele se interesau, invidioase, cum devine atât de zveltă, iar ea povestea plină de mândrie că ia pilule de slăbire și ține o dietă strictă. Când era tachinată că în privința dietei desigur că mai trișează, fiind toată ziua într-o cofetărie cu atâtea lucruri bune, ea răspundea indignată: „Întâi de toate, e știut că el, cofetarul, n-are poftă de prăjituri și, în al doilea rând, e un lucru de la sine înțeles că nu mănânc dulciuri, deoarece vreau să-mi păstrez silueta. Doar n-am să mi-o stric cu torturi și bezele”. Bineînțeles că nu e o reclamă pentru o cofetărie când însăși soția proprietarului vorbește astfel. Am rugat pe nevastă-mea, dacă vrea numaidecât să slăbească, s-o facă în mod discret, fără propagandă verbală dăunătoare afacerilor. În ultimul timp căsnicia noastră a devenit intolerabilă. Soția mea nici nu mai dădea pe la prăvălie; nu mai e decât siluetă și atâta tot. Eu unul nu mai pot răbda. Dezbaterile au luat o întorsătură neașteptată prin aceea că doamna Férceline a declarat deodată că e de acord cu divorțul. – Dacă un bărbat nu-și iubește femeia decât atâta vreme cât e grasă, nu e dragoste adevărată. M-am săturat și eu de această căsnicie”. ( Dimineața, 25 octombrie 1936).
Înghețată.Inventarea înghețatei de fructe pe băț. Înghețata pe băț preparată din suc de fructe a fost inventată în 1905 de un copil de 11 ani, care a ținut ideea secretă timp de alți 18 ani. Frank Epperson, inventatorul, a uitat într-o seară pe veranda casei un vas care conținea apă, concentrat de suc și un băț. Temperatura din San Francisco a atins în acea noapte un record negativ, iar baiețelul a descoperit a doua zi că sucul înghețase în jurul bățului, formând un desert delicios. Frank a patentat descoperirea abia după 18 ani.
Cocos.Utilizarea apei din nuca de cocos. În cazuri de urgență, apa conținută de nuca de cocos poate fi folosită ca plasmă pentru persoanele ce au probleme sangvine. Apa din nucile de cocos – care nu trebuie confundată cu laptele acestora – este sterilă și are nivelul optim de ph. Poezioară. Să cităm și o poezioară: „Din bucatele gustoase/ să serviți cu-nțelepciune/ Ca să nu știe consoarta/ cât vi s-au părut de bune”. Există și un articol hazliu despre neplăcerile pe care ni le provoacă grăsanii: rup scaunele și slăbesc fotoliile, sunt grozavi de stângaci, sunt pofticioși (rău de pofticioși), sunt plini de manii și de fixuri.” (Almanahul revistei ”Steaua”, 1989).
Ghiudem.”Pentru ghiudem avem nevoie de 2 kg carne de vacă, 400 g carne de porc, 50 g sare, 10 g piper, 2 g salpetru de Chile, 5 g zahăr, 10 g boia de ardei, 6 g ienibahar, 10 g chimion, un fir de cimbru, intestine subțiri de vită. Carnea se taie felii și se pune într-un baiț, preparat din apă, sare, piper, salpetru, zahăr, boia de ardei, ienibahar, chimion și cimbru. După 24 de ore se scoate din baiț, se trece prin mașina de tocat și se lasă să stea la frigider 24 de ore. Se umplu intestinele, se lasă să se zvânte, se pun cârnații pe o masă, se acoperă cu funduri de lemn, pe care se pun greutăți și se lasă să stea astfel 24 de ore. Se pun la vânt să se usuce, iar după o zi se presează din nou și se continuă operația șapte-opt zile. Se lasă apoi la aer ca să se usuce timp de o lună.” (Almanahul ”Steaua”, 1989).
Zahăr.” – E mai sănătos zahărul din sfeclă decât cel din trestie? – Sunt multe plante din care se face zahăr, printre care și trestia de zahăr. Zahărul din sfeclă are altă calitate față de zahărul din trestie, mai ales că trestia aceasta se aduce din Brazilia. Solul de acolo nu are același potențial cu solul de aici. Am umblat și eu prin multe țări și știu: niciun produs din vest, de la carnea de porc, de pasăre, ouă și așa mai departe, nu are calitatea, gustul și conținutul de nutrienți pe care îl au produsele din România. Dar ăștia suntem, ne-am vândut țara, ne-am vândut tot ce am avut.” (Teodor Aflat, fermier).
Țar.Nicolae al II-lea, ultimul țar rus, nu era un gurmand. În copilărie, țareviciul, copilul bolnav al țarului ucis de bolșevici, mânca micul dejun, prânzul și cina în conformitate cu rutina strictă a tatălui său. Copiii se așezau ultimii la masă. Nu aveau voie să zăbovească acolo: de îndată ce împăratul termina prânzul, masa se socotea terminată. Drept urmare, romanovilor juniori le era adesea foame. Ultimul împărat rus mânca întotdeauna terci și putea gusta un kalash (un fel de covrigi tradiționali) fierbinți, la cafeaua de dimineață. Înainte de o gustare de dimineață sau de prânz, își permitea câteva shot-uri de vodcă. Și când venea vorba de preparate calde, prefera carnea de vită sau peștele fiert, ori pelmeni, un soi de ”colțunași”. (Russia Beyond).
Catrina.Caterina de Medici. Puțini știu că ea a introdus pantofii cu toc, parfumul, chiloții și a învățat să mănânce cu furculița pe cei de la curtea franceză. A introdus baletul la curte, culoarea neagră în caz de doliu, consultarea zodiacului și a inventat un nou fel de a călări, pentru femei.