Ne place sau nu (mai degrabă nu!), iar avem meci cu Grecia. Și nu unul oarecare, ci ditamai startul în preliminariile unei noi competiții, a doua ca importanță la nivel de țară, Campionatul European. Proaspetele amintiri legate de confruntările noastre cu grecii încă ne apasă pe noi, toți cei care suferim de o grămadă de vreme pentru Naționala care a încetat, de fapt, de mult să mai fie a noastră, devenind proprietatea privată a unei bande al cărei Capo era Nașul, iar prim beneficiar chiar campionul necalificărilor la nivel mondial, numitul Piți, lasă-ne! Nu ne-a lăsat, deși schimbarea la vârful Federației impunea această măsură profilactică, dacă tot era vorba de însănătoșirea fotbalului nostru. Ejectarea lui Pițurcă, sub indiferent ce formă (amiabil, rupere de contract, eventual chiar șut în dos cum a luat și Kassai) era nu numai necesară, ci și obligatorie. Nefăcând-o, Burleanu devine nu doar complice, ci chiar principal artizan al următoarei necalificări, pe deplin plauzibilă în condițiile date. Hai să vedem unde ne aflăm noi, și unde grecii. Așadar, ei s-au calificat la World Cup și, logic, noi nu, că doar ei sunt cei care ne-au eliminat. 1-0 pentru ei. La World Cup, au produs o mare surpriză, depășind faza grupelor și intrând astfel în rândul primelor 16 echipe din lume. 2-0 pentru ei. După care ei… au schimbat antrenorul! Clar, 3-0 pentru ei. Noi, de bine ce nu ne-am calificat, l-am păstrat pe neisprăvit. S-a făcut deja 4-0. Ei bine, de la scorul ăsta pornim noi într-o nouă campanie de, evident, necalificare. Asta, cu toate că de data aceasta se califică direct primele două clasate, ba și unele din ocupantele locurilor 3 în grupe. Cu Pițurcă-n moț, evident că nu ne putem aștepta să-i vedem pe ai noștri jucând și fotbal, ci doar să umple poarta cu propriile dosuri, în speranța cretină a unui 0-0, „dătător de speranțe”.