Deficitul de iod,” boală veșnică” de care suferă 30 la sută din populație

Deficitul de iod este o „boală veșnică” de care suferă 30 la sută din populație, zonele endemice ale României fiind cele de deal și de munte, a declarat, vineri, profesorul Constantin Dumitrache, cu ocazia aniversări a 60 de ani de la înființarea Institutului C.I. Parhon din București.
„Acest teritoriu , adică zonele de deal și de munte, nu au iod. Orice măsură de prevenție trebuie să fie continuă și permanentă , adică fiecare generație s-o ducă mai departe. Copiii noștrii, nepoții trebuie să consume sare iodată și peste 30, și peste 60 de ani”, a mai spus profesorul Dumitrache. Zone endemice sunt și în Elveția, sudul Franței și sudul Germaniei.
Deși 10 la sută dintre români au gușă endemică, în urma măsurilor preventive continue s-a reușit diminuarea formelor severe ale acesteia. România a fost a treia țară din lume, după America și Elveția, care încă din 1948-1949 a lansat programe pentru prevenția gușei. De aceea, în România nu mai sunt forme severe de gușă, care pot duce la cretinism, a mai spus medicul.
El a precizat că după 1990 a mai fost o pauză în programul de iodare a sării, când pe piață au apărut tot felul de pungi cu sare aduse din diverse țări unde acest produs nu era iodat. Atunci a fost înregistrată din nou o creștere a deficienței de iod.
În urma acestei situații, UNICEF s-a implicat în reluarea programului de iodare a sării, ajungându-se la iodarea universală a sării. Prin această iodare se aduce organismului un minim de iod necesar organismului, adică 5-7 grame pe zi în cazul unui organism sănătos. În cazul femeilor gravide, a mamelor care alăptează sau a copiilor, este necesară suplimentarea aceste cantități minime de iod.
Potrivit profesorului Dumitrache, de când a început programul de combatere a gușei, a crescut coeficientul de inteligență cu 30 de puncte, iar oamenii sunt mai înalți cu aproape 10 centimetri.
„Tiroida este depozitul de iod, uzina în care iodul este folosit pentru formarea hormonilor tiroidieni. Hormonii tiroidieni intervin în tot ce există în organism – dezvoltare, diferențiere cerebrală, sexualizare, bună funcționalitate metabolică. Profesorul Constantin I. Parhon spunea că fără hormoni tiroidieni nu ar fi existat civilizația”, a mai spus medicul.
De fapt, gușa este prima boală descrisă în istorie. În documente indiene datând din anii 40 î.e.n., precum și în cele din Egipul antic, Grecia antică sau China antică este prezentată gușa, fiind indicate atât cauze ale acesteia, cât și tratamente. La vremea aceea, cauza era pusă pe seama apelor poluate, iar tratamentul consta în bureți de mare uscați și tocați, scoarță de lut uscată din Delta Nilului inundată de Mediterana.
Profesorul Dumitrache spune că marele argument al înființării Institutului C.I. Parhon a fost deficiența de iod pe care o avea România și gușa endemică. El a mai arătat că în zonele endemice (fără iod), nu numai oamenii au de suferit, ci și plantele și animalele.
Înființarea, în 8 noiembrie 1946, a primului institut de endocrinologie din lume, Institutul C.I. Parhon, prin Decret Regal al lui Mihai l, a fost făcută la cererea Ministrului Sănătății de atunci, Dimitrie Badgasar. Pe lângă secțiile obișnuite, institutul avea secții de endocrinologie comparată, endocrinologie socială, endocrinologie comportamentală. „Tot ce este nou acum, exista atunci”, a mai spus profesorul Dumitrache, la finalul sesiunii aniversare a Institutului C.I. Parhon.
Profesorul Parhon redacta, în 1909, primul tratat de endocrionologie din lume, în 1933 înființa prima catedră de endocrinologie din lume, în 1935, prima secție profilată în totalitate pe endocrinologie din lume. Tot Parhon a patronat, în 1939, primul congres de endocrinologie din lume.
Profesorul Dumitrache a amintit că, în 1921, profesorul Paulescu descoperea insulina, iar în 1930, Grigore T. Popa descria sistemul hipotalamo-hipofizar, elementul de bază al endocrinologiei, cel care face legătura între creier – diencefal și glanda hipofiză.