În Salonul Alb al Casei de Cultură “Platon Pardău” din municipiul Vatra Dornei a avut loc joi, 26 mai, vernisajul expoziției de artă decorativă a artistului plastic humorean Radu Bercea.
Un inovator în domeniul decorativului
Cu genericul „Deco Art”, expoziția etalează un număr de 80 de lucrări-surori (executate în aceeași tehnică, cu aceleași dimensiuni și înrămate identic), lucrări realizate de Radu Bercea în maniera care l-a consacrat cu câțiva ani în urmă ca un inovator în domeniul decorativului, un creator ingenios, imprevizibil și extrem de entuziast creativ.
Sunt lucrări cu reliefuri care conturează forme de o mare diversitate (configurate uneori după ecuațiile neprevăzutului), reliefuri realizate cu chituri și gleturi amestecate, colorate apoi cu vopsele acrylice, un univers fabulos în care Radu Bercea scoate în evidență cu bagheta lui de magician păsări și flori, viețuitoare marine și castele de basm, o formulă de expresie plastică pe care sculptorul Ion Maftei a circumscris-o inspirat sintagmei „hazardul bine temperat”.
Un discurs plastic armonios
Primit cu entuziasm de dorneni, care au găzduit de-a lungul anilor mai multe expoziții, Radu Bercea s-a prezentat cu o desfășurare vizuală bine ritmată, cu un discurs plastic armonios, care combină oniricul cu realitatea în doze perfect cântărite.
De fapt, așa cum l-a prezentat prof. Victoria Ostaficiuc, Radu Bercea, care „are un suflet de poet”, ne invită „să plonjăm într-o lume fantastică”, „să pășim alături de el într-o lume de vis”, o lume bizară construită pe carton moale de legătorie în altoreliefuri cromatice.
„Un căutător perpetuu”, l-a caracterizat prof. Victoria Ostaficiuc, eu aș spune un descoperitor, pentru că toți caută câte ceva, dar puțini sunt cei care găsesc.
O veritabilă pictură-Braille
Radu Bercea, care a trecut prin iadul concentraționar ca deținut politic, și-a limpezit sufletul marcat de orori în izvorul creației artistice, iar formula aceasta de expresie în relief, cu materie palpabilă, o veritabilă pictură-Braille, sensibilă tactil și pentru cei care nu văd, este capabilă să spună mai mult decât urma lăsată de pensulă.
Radu Bercea este poate unul dintre cei care a găsit acel „Oleum Pretiosum” despre care scrie Federico Andahazi în „Secretul culorii pure”, o ficțiune captivantă despre rivalitatea acerbă dintre două ilustre școli de pictură europeană, cea florentină, care deținea secretul matematic al perspectivei, și cea flamandă, care stăpânea alchimia pigmenților.
Aspiranții la supremație știau că dețin, fiecare, doar o parte a succesului, dar
și unora, și altora le lipsea acea substanță magică, „Oleum Pretiosum”, capabilă să apropie actul artistic de zbor și zborul de perfecțiune.
„Adorație și revoltă, tandrețe și refuz, ardere interioară și distanțare rece”
Așezându-l pe Radu Bercea în rândul „sfinților dăruitori” (artistul și-a marcat peste tot trecerea dăruind lucrări sau chiar serii întregi, de la Memorialul Sighet, la Curitiba – în Brazilia, și de la Cernăuți și Ostrița – în Ucraina, la Puck – în Polonia), prof. Roman Istrati (care a propus un moment de reculegere în memoria scriitorului Fănuș Neagu, care era condus pe ultimul drum chiar la ora vernisajului) a spus că avem de-a face cu un creator „fabulos de imaginativ”.
Un artist care ne propune un „puzzle cromatic”, care relevă „un univers în care este adorație și revoltă, tandrețe și refuz, ardere interioară și distanțare rece”.
„Alerg în urma lui știind că n-am să-l ajung niciodată”
Radu Bercea, așa cum a reliefat prietenul și companionul său artistic, pictorul Ioan Bodnar, este „un căpitan Nemo care ne poartă într-o lume despre care am citit doar în cărți”.
„Alerg în urma lui – a spus el – știind că n-am să-l ajung niciodată, dar mă îmbogățesc cu energia pe care o degajă”.
Dornenii și-au exprimat și ei satisfacția de a fi din nou alături de Radu Bercea.
Viceprimarul Mircea Rusu, care a transmis salutul administrației locale, impresionat de cariera artistului și de numărul mare de expoziții (peste 250), a pus firesc întrebarea: „Oare când a mai avut timp să se odihnească Radu Bercea?”.
„Un tablou, un prieten”
Profesoara Paraschiva Abutnăriței, secretarul Asociației Scriitorilor și Artiștilor din Țara Dornelor, a remarcat că „Radu Bercea ne surprinde din nou cu complexitatea sa artistică”.
Fiind vorba de un dăruitor, „de un om care are darul de a-și face prieteni prin modestie și generozitate”, deviza care-l caracterizează pe Radu Bercea ar putea fi, după cum a spus prof. Vasile Panțâru, „un tablou, un prieten”.
O expoziție care constituie o bucurie pentru toți privitorii producându-le, așa cum a accentuat Ioan Câșlaru, „o stare de aleasă elevație”.
Motivul și culoarea dominantă a lucrărilor – cochilii de scoici în albastru turcoaz – l-au determinat pe artistul plastic dornean David Croitor, geolog de profesie, să spună că este o expoziție-amintire. O amintire despre Marea Sarmatică, marea care acoperea locurile cu 50 de milioane de ani în urmă.
