Decalog la prăznuirea Sfântului Cuvios Eftimie cel Mare

1. Retrage-te în pustia inimii, chiar dacă nu poți părăsi lumea, căci în liniștea lăuntrică poți afla cine ești înaintea lui Dumnezeu.
2. Caută-L pe Hristos mai mult decât propriul confort și siguranța zilei de mâine, precum Eftimie în deșertul Faran, pentru a trăi certitudinea credinței.
3. Transformă încercările vieții, revelații care îți arată câtă putere ai, ce patimi se ascund în tine și unde este nevoie de vindecare, în dreptar al răbdării și al nădejdii tale în Dumnezeu.
4. Însoțește rugăciunea cu trezvia minții și a simțurilor, întrucât, fără paza gândurilor, rugăciunea este ca un izvor care se pierde în nisip.
5. Prețuiește simplitatea, care dezleagă sufletul de lanțurile dorințelor inutile, și astfel vei spori libertatea inimii.
6. Taie răul de la rădăcină, nu doar frunzele lui, și rupe cu fermitate orice legătură cu cele care îți hrănesc patimile, nu din dispreț, ci din discernământ.
7. Fii primitor al aproapelui tău din inimă, nu doar în gesturi, și nu te înălța nici prin daruri, nici prin nevoință, fiindcă virtuțile fără smerenie sunt ca o casă fără temelie.
8. Fugi de slava ce vine de la oameni, precum Eftimie a lăsat Faranul, retrăgându-se într-o peșteră din pustiul Zif, amintindu-ți că slava lumii este mai înșelătoare ca umbra.
9. Acceptă sărăcia ca pe un mod de a-L vedea pe Dumnezeu, deoarece asumarea ascezei face loc Proniei dumnezeiești în viața ta.
10. Trăiește fiecare zi ca o pregustare a veșniciei, pentru că timpul, când este plin de Dumnezeu, se transfigurează în viață fără de sfârșit.

† Calinic,

Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților