Instituirea sancțiunii decăderii instanțelor judecătorești învestite cu soluționarea acțiunii împotriva hotărârilor de Guvern prin care sunt delimitate colegiile uninominale reprezintă o sancțiune incompatibilă cu rolul și statutul instanțelor, nefiind opozabilă acestora, arată CCR.
În 25 ianuarie, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis sesizarea referitoare la Legea privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru autoritățile publice locale și a alegerilor pentru Camera Deputaților și Senat din anul 2012, precum și pentru modificarea și completarea Titlului I al Legii 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și pentru modificarea și completarea Legii 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, a Legii administrației publice locale 215/2001 și a Legii 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.
Curtea Constituțională a constatat că sesizarea privind dispozițiile art.I alin.(3)-(6) din legea criticată, referitoare la decăderea instanțelor judecătorești din dreptul de a soluționa acțiunile formulate împotriva hotărârilor de Guvern menționate de lege, sunt întemeiate.
Astfel, potrivit art.I alin.(5) din lege, „Acțiunile prevăzute la alin.(4) [și anume cele formulate împotriva hotărârilor de Guvern prin care sunt delimitate colegiile uninominale unde au loc alegerile
pentru Camera Deputaților și Senat din anul 2012] se judecă de urgență și cu precădere și se soluționează în termen de 5 zile de la înregistrare, termenul fiind unul de decădere. Hotărârea se afișează, în mod vizibil, la sediul instanței care a pronunțat-o”.
Totodată, potrivit art.I alin.(6), „recursul se soluționează în termen de 48 de ore de la înregistrare, termenul fiind unul de decădere”.
„Aceste prevederi sunt neconstituționale deoarece stabilesc, sub sancțiunea decăderii, o serie de termene procedurale, inclusiv în ceea ce privește soluționarea de către instanța de judecată a unor acțiuni prevăzute de lege. Or, sancțiunea decăderii nu este opozabilă instanței de judecată, pentru că aceasta este autoritatea care înfăptuiește justiția și, prin urmare, normele criticate consacră o imixtiune a legiuitorului în activitatea instanței de judecată”, scrie CCR în motivarea deciziei sale.
Judecătorii Curții spun că, astfel cum este redactat, textul de lege menționat instituie o sancțiune pentru instanța de judecată, învestită cu soluționarea acțiunii împotriva hotărârilor de Guvern în cauză, sancțiune incompatibilă cu rolul și statutul instanțelor judecătorești. Decăderea reprezintă pierderea unui drept sau privarea de un drept privitor la îndeplinirea unui act de procedură, din cauza nerespectării termenului, a etapei procesuale sau a ordinii procesuale stabilite de lege pentru exercitarea sau conservarea lui.
Astfel, decăderea este o sancțiune procesuală având, pe de o parte, o funcție preventivă, în sensul că stimulează activitatea procesuală al părților și buna lor credință în exercitarea drepturilor
lor procesuale, iar, pe de altă parte, o funcție sancționatorie, constând în pierderea dreptului sau privarea părții de un drept procesual.
„Decăderea este, prin urmare, o sancțiune care privește părțile în proces, iar nu instanța care soluționează procesul și care trebuie să aplice dispozițiile legale care reglementează sancțiunea procedurală în cauză’, scrie CCR.
Potrivit judecătorilor CCR, care admit că, în mod evident, rațiunea legii este aceea de a imprima o anumită celeritate procedurilor pe care le consacră, celeritate impusă de materia
reglementată, redactarea acesteia este defectuoasă, asemenea prevederi aduc atingere principiului separației puterilor în stat și principiului independenței justiției.
Totodată, se încalcă și liberul acces la justiție al titularilor acțiunilor formulate împotriva hotărârilor de Guvern prin care sunt delimitate colegiile uninominale unde au loc alegerile pentru Camera
Deputaților și Senat din anul 2012, persoane care, în ipoteza în care instanța de judecată este decăzută din dreptul de a le soluționa acțiunile, se află în imposibilitatea de a-și valorifica în justiție dreptul consacrat de lege.
