Deveselu s-a însuflețit de când americanii au pus oficial piatra de temelie la „facilitatea” pentru scutul antirachetă. Doar doi kilometri separă mica comunitate uitată de timp de zona scutului, de unde localnicii trag speranța că le va veni ceva bunăstare. Doi kilometri între lumi paralele.
Până la „debarcarea” americană, comuna Deveselu (alcătuită din satele Deveselu, Comânca și un cartier de blocuri al Ministerului Apărării) era „a nimănui, uitată de timp”, spune Ion Aliman, comandant de navă până anul trecut, când a „tras” pe uscat și a fost ales primar. „A nimănui”, dar cu istorie militară, pentru că în 1953 aici a fost construită o bază de aviație, deci oamenii stiu „cu ce se mănâncă „problema” numită regim militar.
Primarul, copil al locului a crescut în vuietul avioanelor care decolau de pista construită cu piatră adusă de săteni cu carele din râul Olt. În curgerea timpului din locul „nimănui”, începerea lucrărilor la scutul anti-rachetă este „eveniment istoric, de gradul zero”, decretează primarul. Care aduce modernizare: utilități, școli și grădinițe înnoite pe banii americanilor.
De la buget, Primăria Deveselu a primit în acest an pentru infrastructură, prin Ministerul Dezvoltării, 1,9 milioane de lei pentru modernizarea drumurilor, 3,5 milioane de lei pentru alimentarea cu apă și 4,7 milioane de lei pentru stația de epurare și pentru canalizare. Primăria este într-o fază avansată și cu proiectul de gaze și ca să finalizeze toate proiectele începute ar mai fi nevoie de 10 milioane de lei.
„Nu apuca Deveselu, indiferent de situație, să aibă apă, canal, într-un mod automat. În unele localități, lucrările de canalizare au început de mai bine de 10 ani și s-a făcut doar un kilometru de canalizare. Este o oportunitate de care, practic, trebuie să ne folosim de ea și întrebarea noastră trebuie să fie «Dar noi ce câștigăm?», afirmă Ion Aliman.
El mai spune că oamenii din comună au înțeles că „este un parteneriat” care trebuie respectat și care „poate aduce doar beneficii”. Venirea americanilor îi aduce și speranța că vor fi create locuri de muncă, pentru că „aceasta este durerea” la Deveselu, unde 70-80 la sută din locuitori trăiesc din agricultură. Estimează că între 100 și 200 de localnici vor lucra la construirea bazei unde va fi amplasat scutul antirachetă, după ce în luna august s-a întâlnit cu reprezentanții firmei constructoare, cărora le-a pus la dispoziție 200 de CV-uri ale localnicilor din Deveselu și din comunele apropiate.
Primarul recunoaște, însă, că unii localnici nu sunt prea entuziasmați, el explicându-și acest lucru prin faptul că „zeci de ani nu s-a întâmplat nimic”.
„Odată cu investițiile eștea ne așteptăm și noi la mai mult”, trage concluzia gospodarul-șef din Deveselu.
Vox populi (local): „Liniște nu o să mai fie, casele poate să se zguduie”
Deși aflată la doar doi kilometri de casele localnicilor, baza care va găzdui scutul anti-rachetă american pare pentru „băștinași” dintr-o lume paralelă.
„Înțelesei, la televizor, că e o comună sărăcăcioasă, dar poate s-o îndrepta”, spune o femeie de 70 de ani care a muncit 30 de ani „la colectiv” și are o pensie de 350 de lei. Soțul ei, Bălășoiu, a fost primar al comunei timp de 22 de ani, iar ea se laudă că o dată i-a făcut mâncare lui Nicolae Ceaușescu.
„Ce demnitari veniră! A venit și Băsescu? Păi anunțară de dimineață că nu vine, că se întâlnește cu nu știu cine. La televizor auzii de dimineață că începură construcțiile. Anunțară că veniră demnitari străini și români să pună fundația”, spune femeia despre cei care le-au vizitat comuna, pentru scurt timp, ca să inaugureze lucrările la scut.
Bătrâna crede că, după ce scutul va începe să funcționeze, nu va mai fi liniște în comună: „Când or începe să urle…lumea vorbește. Vă dați seama că liniște nu o să fie, casele poate să se zguduie”.
Fiica ei, o femeie între două vârste, este pragmatică: „Omul e atât de sărac, că nu se mai gândește la rău. Așteaptă să vină americanii, că poate o să fie bine. Dacă nu veneau americani, nu se băgau nici gaze, nici canalizare, chiar dacă ar fi vrut primarul. Au promis că fac locuri de muncă. Au chemat lumea la interviu, lucrători în construcții”. Și adaugă că firma de construcții care face lucrări la Deveselu a angajat și personal calificat – o absolventă la Litere, care a ocupat postul de secretară.
Le poartă și grija americanilor, care poate vor vrea să se distreze „loco”, dar nu prea au unde, că discotecă e doar la Caracal: „Discotecă nu există, doar cămin cultural, dar nu se organizează activități. Dacă vor să se distreze, e orașul Caracal, aflat la cinci kilometri de baza militară. Sigur în Caracal vor merge. Aici, la țară, nu cred. Ei nu vor veni în sat să cumpere, vor merge la Caracal la supermarket. Aici nu a deschis omul magazin cu speranța că o să vină americanii și o să cumpere. Dacă or veni și or trece, de curiozitate, să vadă, probabil, țara…să vedem..”.
Totuși, în compensație, dacă vor veni în sat, americanii vor fi primiți cu mâncare tradițională – sarmale, friptură la grătar și pâine la țest. Dar fără „fete”, că onoarea locală trebuie apărată: „Dacă vor da americanii iama în fetele din sat? Și ele or zice «ba»…. Nu sunt la noi fete din alea, în Caracal, da. Fetele, ca fetele, dar să nu dea în femei, să le spargă casele”.
Bătrâna mai are un „of’” pe ziariști: au cerut mai mult părerea localnicilor care se cinsteau la birtul din fața casei lor.
„Am observat la televizor că, de câte ori au venit și au luat interviuri, au luat numai la cei care sunt niște bețivani. Barul de aici a fost filmat. Vânzătorii sunt plecați în pauză. Nu au mers în cartierul unde stau militarii . Acolo sunt cadre care să știe să dea răspunsuri. Aici, ce să știe niște țărani?”, se arată ea nemulțumită.
Vecina ei vede însă partea plină a paharului: „Ăștia spun adevărul, bețîvanii. Bețîvanul spune drept, că lui nu-i e teamă”.
Tristețea pilotului „de serviciu”
În cartierul de blocuri MApN locuiesc foști piloți ai MIG-urilor care operau pe fosta bază aviatică de la Deveselu. Cartierul este o adunare de nouă blocuri vechi, scorojite cu două etaje, cu apă curentă, dar fără gaze, unde pe vremuri locuiau 160 de familii. Acum, mai sunt doar câteva.
Îmbrăcat modest, într-un trening uzat, destul de tânăr pentru un pensionar, căpitanul comandor în rezervă Octavian Marghescu, fost pilot pe MIG-21 și comandant de escadrilă la Baza aeriană 91 Deveselu tocmai s-a întors din pădure, unde și-a plimbat câinii. Are mai mulți câini și multe pisici pe care le-a adunat de-a lungul timpului de pe marginea șoselei, unde au fost abandonați.
„De la terminarea școlii efectiv stau în acest cartier, practic pot să spun că am îmbătrânit odată cu aceste locuri”, spune cu tristețe în glas fostul pilot.
A ieșit la pensie „cu ordonanța”, în anul 2000, „din cauza condițiilor sociale, politice, economice și militare care au fost atunci”.
„Este un cartier liniștit, care a fost odată foarte animat, populat cu personal militar de toate categoriile și gradele, cu familiile acestora, cu mulți copii. Acum am rămas foarte puțini, unii care nu au unde să plece, alții care nu vor să plece, să abandoneze aceste locuri. Am mai rămas foști șase piloți, zece maiștri militari și subofițeri și familiile, cam aceștia am fi cei care au rămas pe baricade”, mai afirmă, nostalgic, bărbatul.
Spune că acum activitatea sa de bază este de „pilot de serviciu” care acordă interviuri despre „ce a fost și cum a fost”.
„Era o activitate intensă la Baza Deveselu, care era o unitate de elită a aviației române. Atunci când se făceau trageri reale pe poligonul de la Astrahan, de la ruși, obțineam numai rezultate foarte bune și tot timpul bucățica asta de parte de țară a fost protejată, în caz de nevoie, de oameni bine pregătiți. Erau trei escadrile, fiecare dintre ele fiind compusă din cel puțin 12 avioane. Erau doi-trei piloți la fiecare avion, la care se adăuga personalul tehnic auxiliar de servire, de reparații, cel de la sol de conducere și dirijare. Era o unitate foarte mare”, rememorează „pilotul de serviciu”.
Baza militară, construită de ruși în 1952 s-a închis în 2002.
Nu i se pare nimic neobișnuit în faptul că baza a fost construită de sovietici, iar acum americanii o dotează cu sistem anti-rachetă: „Mi se pare o evoluție firească a lucrurilor, nu mi se pare ceva aberant sau ieșit din comun, pentru că au fost tratate de colaborare între armata sovietică și cea română, așa cum există și acum între armatele Tratatului Nord-Atlantic”.
El nu are mai speranțe în privința beneficiilor pentru comună a instalării scutului și nu știe ca vreunul dintre foștii piloți să fi fost invitați la ceremonia de la Baza Deveselu. Și pentru el evenimentul de pe pista fostului aerodrom, de pe care odată decola și ateriza cu MIG-ul său pare desprins din altă lume.
„Singurul lucru pe care eu îl consider cu adevărat bun este scoaterea din anonimat a acestei unități, pentru că, efectiv, devenise, la un moment dat, un fel de depozit de epave militare, de tehnică militară expirată și ieșită din uz”, subliniază el.
În părculețul dintre blocurile micului cartier tronează, încremenit, un MIG 21, care a decolat cândva de pe fosta bază aeriană de la Deveselu.
Eliana Rădulescu, eliana@mediafax.ro
