A început campania electorală oficială, luându-i locul cu mai multe afișe, declarații și promisiuni campaniei electorale neoficiale al cărei campion absolut a fost senatorul PNL de Siret, Tiberiu Prodan.
Domnul Prodan a furat startul electoral în urmă cu o lună de zile, dar nimeni nu i-a putut face nimic acestui hoț electoral dovedit din cauza lacunelor legislative existente din pricina senatorilor și a deputaților. După startul furat al lui Tiberiu Prodan și startul în forță al celorlalți competitori politici din zonă se întrevede o campanile electorală al dracului de dură.
Totuși, după umila mea părere de privitor al scenei politice cred, sau mai bine zis îmi place să cred, că vremea injuriilor, a privirilor încruntate și a vopsirii cerului gurii cu negru a trecut. Mai sunt unii votanți care-s înnebuniți după circ și după păruială, însă, cred, sau mai bine zis îmi place să cred, că electoratul mai vrea să vadă și fețe luminoase, și zâmbete uitate măcar cale de 5 secunde în colțul gurii, și discuții relaxate. Pentru că, la urma-urmei, politicienii sunt și ei oameni care au bucurii și necazuri, și care pot să trăiască emoții.
Bine, politicienii sunt și bandiți, escroci, manglitori, profitori, cerșetori, lingușitori și ce mai vreți dumneavoastră. Adică, politicienii sunt și ei ca majoritatea populației, diferența între un politician cocoțat pe un scaun și omul simplu de la picioarele scaunului care se uită cu binoclul în sus fiind aceea că primul are posibilitatea să demonstreze cât de om sau de neom este, pe când cel de-al doilea nu are această ocazie.
Și din discuțiile relaxate, lipsite de huo, tio, băi bandiților, noi suntem corecți, dar ceilalți sunt niște bandiți, etc., deci cred că și dintr-un dialog elegant, dintr-o campanie electorală mai spălată, electoratul poate să-și tragă concluziile de care are nevoie pentru a se putea prezenta la urne.
Înainte să se avânte în discursuri și să răspundă întrebărilor sosite din public sau atacurilor venite din partea adversarilor politici, doamnele și domnii candidați ar trebui să se gândească la faptul că suntem în anul 2008. Apoi, din decență, ar trebui să se gândească la cei care n-au ce pune pe masă sau în sobă, la bătrânii lipsiți de ajutor, la copiii supradotați care stau și se uită la supradotarea lor până când aceasta se consumă inutil, la comunele fără canalizare și la cătunele fără lumină. Mai apoi, candidații ar trebui să se uite în oglindă pentru a vedea la câte promisiuni văzduhiste rezistă obrazul lor înainte de a crăpa.
Mai am o propunere, chiar dacă aceasta ar părea la prima vizionare deplasată. Propunerea mea se numește: Pink – Dear Mr. President Live – I’m Not Dead Tour. Pe youtube. Pe săptămâna viitoare.
