De Ziua Internațională a Pedofilului

S-a serbat în toată țara „Ziua Copilului”, dar nu s-a organizat în paralel, fie și într-un cadru mai restrâns, o mică zi a pedofilului, cu toate că e plină România de acești dezaxați, care-și sprijină mendrele pe trupurile gingașe ale micuților.
Chestiunea e prea serioasă pentru a fi trecută prin bășcălie, de aceea n-o să-mi permit nici cea mai mică glumă. Cu toată seriozitatea, vă spun că mi-ar fi plăcut ca, măcar de Ziua Copilului, să fie adusă în discuție această boală rușinoasă a societății românești.
Pușcăriile se bucură de prezența unor pedofili cunoscuți, unii chiar celebri, dar foarte mulți amatori de cărniță fragedă respiră veseli aerul libertății, neștiuți de nimeni sau știuți de puțini. Ei sunt cadre didactice medii sau universitare, chiar polițiști sau congresmeni din parlamentul nostru la prima generație în pantofi și, din nefericire, mulți alții, mulți alții.
Cunosc doi foști pedofili (poate că și actuali): unul ziarist, altul profesor universitar. Mai revoltătoare este pedofilia ziaristului: el a corupt fiica de 13 ani a unei colege, care lucra la biroul ziarului de relații cu publicul. După ce respectivul și-a făcut mendrele cu ea, fata a ajuns în echipa slinosului Bivolaru, unde prestează și acum. Ce-i mai grav e că relația s-a petrecut cu acceptul mamei minorei, care socotea că fetița capătă astfel experiență. Ceea ce s-a întâmplat.
Pedofilia profului universitar e cumva asemănătoare, numai că el are ca așa-zisă scuză faptul că fetița, emancipată, l-a agățat pe el prin NET. Pervers lucru, și NET-ul ăsta. E ca bulevardul, odinioară.
Dacă te plimbi puțin pe el, e imposibil să nu agăți ceva.