De Ziua Holocaustului

S-a stabilit ca astăzi să se serbeze Ziua Internațională a Holocaustului, pentru că la 27 ianuarie 1945 a fost eliberat lagărul nazist de concentrare de la Auschwitz.
România a fost în cele din urmă fair-play, recunoscându-și partea de vină în crimele împotriva evreilor și țiganilor, chiar dacă voci finanțate gros de știm noi cine au negat și neagă cu vehemență existența unui holocaust românesc. Două dintre aceste voci – ale siniștrilor peremiști Gheorghe Buzatu și Corneliu Vadim Tudor – au binevoit să moară, iar alții își fac încălzirea…
Am început să cunoaștem amănunte despre deportarea evreilor din Basarabia și Bucovina de Nord în Transnistria. Se întâmpla în toamna anului 1941, iar ceea ce s-a petrecut în ghetourile și lagărele de muncă de acolo depășește orice limită a umilinței umane. La Moghilev și Crijopol, la Tulcin și Pecioara, la Djurin și Trihati, foamea, gerul și tifosul au fost căi de execuție mai puțin cinstite ca glontele, că te și întrebi: ce e mai inuman, să mori în fiecare zi câte un centimetru sau s-o termini cu viața într-o clipă?
Nu pot și nici nu doresc în tableta de azi să mă suprapun peste munca istoricilor. Ei au matematica lor, eu am limbajul meu care se adresează sufletului. O chestiune principală vreau să supun atenției voastre. Că nimeni nu a incriminat vreodată cetățenii obișnuiți ai României pentru crimele petrecute atunci. Chiar dacă au existat violențe inimaginabile ale armatei, ale Jandarmeriei sau populației civile, de vină era doar impresionantul aparat propagandistic pus la cale de mareșalul Ion Antonescu. Conform acestei mașinării abjecte, orice se petrecea rău era pus în cârca populației iudaice la grămadă. Se spunea că evreii trăgeau în armata română, evreii sabotau, evreii erau bolșevici. Până și mucosul evreu care de-abia împlinea un an era bolșevic, după logica lui Antonescu.
Nu trebuie uitat nici contextul istoric. România era aliata Germaniei, care pusese rasismul în prim-planul strategiei sale.
În multe situații, creștinii și-au demonstrat omenia, salvându-și prietenii evrei de la pieire, cu riscul propriei vieți. Nu trebuie uitat.